După penibilul spectacol din Parlament cu prilejul dezbaterii asupra moţiunii de cenzură depuse de opoziţie privind angajarea răspunderii Guvernului asupra Legii cu privire la reducerea salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% ale bugetarilor, când unii dintre membrii clasei politice s-au acuzat reciproc şi s-au autolăudat, bineînţeles că spectacolul trebuia să continue la televiziune, fiecare etalându-şi cunoştinţele constituţionale, nu numai puţine, dar şi fanteziste.
Astfel, l-am auzit pe Victor Ponta, tânărul preşedinte al PSD, că „Guvernul nu mai are suport la Curtea Constituţională". Poate, fără să vrea, a recunoscut că această Curte aşa-zis Constituţională nu este o instituţie juridică de specialitate, care trebuie să interpreteze legile după principii constituţionale cu imparţialitate, ci o instituţie politică, în care hotărârile se iau după „suportul" pe care îl au partidele politice printre membrii ei. Nu interpretarea juridică imparţială are importanţă, ci ponderea politică pe care o are partidul.
Desigur, în realitate, are dreptate, acesta este adevărul, dar să te lauzi cu o asemenea absurditate legislativă nu sună bine din gura unui om politic de formaţiune - rara avis! - juridică. Dar a urmat şi o altă surpriză, şi aceasta etalată chiar de un membru al Curţii Constituţionale, Ion Predescu, care, explicând excluderea magistraţilor, chiar de către acest organism, de la desfiinţarea pensiilor speciale, o motiva prin faptul că, spre deosebire de ceilalţi bugetari, magistraţii au un statut constituţional, iar nu legal, statut care nu poate fi modificat prin legi ordinare, ci numai prin Constituţie! O asemenea absurditate nu se putea invoca decât de către un membru al acestei instituţii! Să fixezi cuantumul unor pensii prin Constituţie! Statutul constituţional al magistraţilor se referă numai la principiile organizării acestei tagme şi la atribu
