Revin asupra Afacerii Roşia Montană, deoarece, din reacţiile pe forum la precedentul comentariu, reiese că intensa campanie publicitară dusă de Roşia Montană Gold Corporation seamănă confuzie în opinia publică. Nu mă miră că Videanu a inclus respectiva privatizare în Programul de guvernare portocaliu. Nici că Bogdan Baltazar, fost preşedinte de bancă, actualmente consultant bine retribuit de RMGC, e principal agent de publicitate al companiei. Mă miră însă de ce CNA nu observă că respectiva publicitate e o capcană difuzată pe micile ecrane.
Cedând integral zăcămintele de uraniu (peste 300 de tone) şi argint (1.400 de tone), plus cupru şi chiar aur, statul român ar primi cash 1,9 miliarde $. Atât, o sumă mizerabilă şi nimic mai mult. Ba ne mai alegem şi cu nişte munţi raşi, cu vestigii romane unice în Europa distruse şi cu un imens iaz cu cianuri (se vor folosi 40 de tone zilnic). RMGC invocă “efectul de multiplicare pe parcursul derulării contractului”, ceea ce ar aduce în PIB... 19 miliarde $. Să fim serioşi! E ca în calculul cu cât valorează un ou. Dintr-un ou pus la clocit, iese o găină, care va face o sută de ouă, din care vor ieşi o sută de găini. Din ouăle acestora vor ieşi 10.000 de găini, care... etc.
Cu “efectul de multiplicare” ne-am mai ars. Un contract care să nu impună cel puţin împărţirea producţiei ar fi la fel de păgubos care şi cele prin care am dat pe te miri ce şi mai nimic Petrom împreună cu resursele subsolului, ca şi Sidex, pe vremea lui Năstase, zăcămintele din Marea Neagră (Sterling - Tăriceanu), ori, de curând, chiar Automobile Craiova (Ford).
