Surprinzător poate, pentru mulţi dintre cei care nu îl cunosc, Neagu Djuvara este un vehement jovial. O privire aspră, necruţătoare te examinează agil şi la fel de rapid poate să dea conturul unei expresii cordiale şi calde. Diplomatul atent, istoricul cerebral, omul politic franc în opinii este un causeur de salon, plin de umor şi vivacitate. Cu o carieră în diplomaţie de peste 40 de ani, începută în 1943 la Ministerul de Externe, continuată la Stockholm, iar mai apoi în Niger, în calitate de consilier diplomatic al Ministerului Afacerilor Străine, dublată de o carieră de cercetător în istorie - profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey, a obţinut doctoratul cu o teză de filosofie a istoriei şi a publicat cărţi importante în Franţa, precum volumul premiat de Academia Franceză, Civilisations et lois historiques, Essai d' etude comparée des civilisations - Neagu Djuvara înfăţişează boieria unui spirit rafinat şi viu.
L.T: Domnule Neagu Djuvara, suntem în livingul casei în care locuiţi, unde am zărit, de cum am intrat, o colecţie de icoane ardeleneşti, pe sticlă, iar dincolo de fereastra camerei, o colonadă care m-a făcut să mă gândesc mai degrabă la cultura Apusului. Se plasează această casă, prin construcţia ei, între Orient şi Occident? Obiectele care vă înconjoară au o istorie, o poveste a lor?
N.D: Bine, eu vă tai cuvântul aci şi nu vă las să continuaţi. Casa în care locuiesc eu nu-mi aparţine. Am intrat în ea cu totul accidental. M-am trezit acum trei ani dat afară din apartamentul meu de pe Strada Speranţei, nu departe de Piaţa Rosetti. A fost o situaţie aproape dramatică. Atunci domnul Erbiceanu, proprietarul acestei case - cladite de bunicul său, fiul unui mare istoric, Constantin Erbiceanu, cel care a publicat cronicile greceşti - mi-a pus la dispoziţie locul ăsta. Aşadar, casa, construc