Romania e in criza. Generala. Economica, sociala, meteorologica, sufleteasca, umana. Romania sau romanii trec prin toate crizele la un loc si, aud in jurul meu, se pare ca toate cele enumerate mai sus sunt abia la inceput, (abia la inceput?? Omg! Deci care e sfarsitul? Ramane tara fara locuitori? Nu se mai nasc copii? Cei care se nasc vor fi de piatra fiindca li se va spune “te-ai nascut in jungla/ viata e o lupta/ da-I si lupta “mamica”, fiecare-I pentru el! Uauuu. Nasol) n-am vazut mai nimic pana acum. In criza e toata Terra, dar nu stu’ de ce, la ei se mai repara, se redreseaza, se ridica oamenii, se scutura, se mobilizeaza, la varf sunt oameni cu cap, nu mutanti ale caror trupuri se termina LA UMERI. La noi, nu. La noi e jale. Daca esti cateva zile atent la mediul politic, social, economic (oricum: citind, ascultand, vazand programele prapastioase si “afiliate/aservite/bla bla” la tivi, etc) o iei razna. Te duci pa-pa. Daca mintea ta de om nu functioneaza numai cu un neuron si un sfert, o iei pe aratura.
Bun.
Avand in vedere toate acestea, cum merge un om mai departe? Cum se urneste el din loc cand in jur totul sta, cand poate se confrunta si cu deraieri fara preaviz, erori de nesuportat, probleme personale imposibil de rezolvat (respectiv, lucrurile nu depind de el, ci de alti factori) cand copiii, prietenii, poate parintii, rudele, vecinii, subalternii, sefii, (TOATA LUMEA, NA!) dezamagesc. Cum face el sa nu ramana priponit precum o joiana legata cu lanturi de un gard si sa se miste precum unchiul Johnny the Wisky Guy?
O sa radeti (am ras si eu cand am trecut prin singura situatie dificila din viata mea, aveam momente cand constientizam foarte bine, vedeam limpede solutia, asa ca radeam, ce era sa fac?) dar secretul e unul singur: omul se misca folosindu-si PROPRIILE RESURSE.
Propriile resurse sunt elemente indispensabile unui exe