Văd pe agenţiile de ştiri cum se anunţă cu mare tam-tam că premierul Emil Boc a decis renunţarea din toamnă la impozitul forfetar şi ca menţine cota unică. Anterior acestei ştiri cutremurătoare, de mare valoare teoretică şi practică, premierul mai spunea că de-acum încolo stă cu ochii pe ministrul Finanţelor şi pe şeful ANAF şi că-i schimbă dacă nu scade evaziunea fiscală. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am o mare problemă cu dânsul, generată nu atât de ceea ce spune, cât de ceea ce face efectiv. Or, la acest capitol, credibilitatea dumnealui tinde spre zero absolut. Realitatea este paralelă vorbelor mitraliate de dl.Boc de peste 1 an şi 7 luni de zile, chiar şi-atunci când acestea (vorbele adică) au noimă şi logică economică (sau sunt asumate prin acorduri internaţionale) De aceea, din declaraţiile de astăzi nu (mai) întrevăd decât determinarea şefului Guvernului de a-l contrazice în public pe Sebastian Vlădescu, cel care a vorbit făra voia sa despre impozitarea progresivă. Premierul îmi pare extrem de preocupat să-şi dea lui însuşi impresia de fermitate pe ultima sută de metri, deşi ar putea să facă asta şi singur în faţa oglinzii de acasă. După care să constate că a fost minţit şi să dea vina pe Tăriceanu.

Văd pe agenţiile de ştiri cum se anunţă cu mare tam-tam că premierul Emil Boc a decis renunţarea din toamnă la impozitul forfetar şi ca menţine cota unică. Anterior acestei ştiri cutremurătoare, de mare valoare teoretică şi practică, premierul mai spunea că de-acum încolo stă cu ochii pe ministrul Finanţelor şi pe şeful ANAF şi că-i schimbă dacă nu scade evaziunea fiscală. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am o mare problemă cu dânsul, generată nu atât de ceea ce spune, cât de ceea ce face efectiv. Or, la acest capitol, credibilitatea dumnealui tinde spre zero absolut. Realitatea este paralelă vorbelor mitraliate de dl.Boc de peste 1 an şi 7 luni de zile,