● Cum s-a-ntâmplat să apară această carte? Cât ai muncit la "Codul lui Oreste"?
N-am premeditat apariţia unei cărţi. Am început la 14 aprilie, anul trecut, să postez pe un blog esenţializări ale unor lecturi care m-au transformat, câteva experienţe interioare, preocupări legate de tripla interogaţie: Cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm? Târziu, după vreo 200 de postări, a mijit pe sub chelia în devenire ideea reasamblării temelor într-un sens coerent. Apoi, întâlnirea cu Editura Rao a închis cercul. Astăzi sunt mulţumit. Cartea s-a vândut în 8.000 de exemplare în trei săptămâni, semn că există o masă critică de cititori interesaţi de esoterism.
● La un moment dat, în carte, spui, povestind un episod, "mi s-a întâmplat într-un an, din viaţa cealaltă (înainte de 1989)". Ce ai vrut să spui cu asta?
Înainte trăiam exclusiv ca persoană, crispat de trecerea timpului, afectat de suma iluziilor clasice: bani, putere, succes. Apoi am murit şi am renăscut ca fiinţă, răbdător şi tolerant, căci acum ştiu că suntem cu toţii zămisliţi după chipul şi asemănarea Domnului, parte femeiască şi parte bărbătească. Putem reduce întreaga umanitate la cuplul primordial, la Adam şi Eva, deci aparţinem cu toţii poporului numit umanitate. Suntem, în fiinţă, Unu. În persoană, mă simţeam singur şi într-o ostilitate cvasipermanentă cu restul lumii. În fiinţă, trăiesc uimirea contemporaneităţii cu Dumnezeu!
● Când ai început să te simţi atras de esoterism?
În valuri. Primul s-a spart de colţurile tâmplei între 14 şi 20 de ani. M-am speriat atunci şi, ca să mă lecuiesc de temeri şi obsesii, am virat-o brusc către superficialitate, unde m-am simţit excelent până am capotat, până când m-am împiedicat cu stângul de dreptul. Competenţele mi-au dispărut şi m-am trezit gol şi ruşinat ca Adam ieşit din infinitul spiritulu
