Viorel Grădinaru, tatăl lui Alexandru, spune că fiul său a fost tratat ca ultimul om la spitalul din Timişoara. Părintele rugbystului crede că Alexadru ar fi putut fi salvat dacă l-ar fi ajutat colegii de echipă şi federaţia.

Viorel Grădinaru a răspuns ieri la telefonul Gazetei în timp ce se afla în drum spre Braşov. Era resemnat şi simţea nevoia să-şi strige disperarea.

- Condoleanţe, domnule Grădinaru! Puteţi să explicaţi ce anume le reproşaţi medicilor de la Spitalul Judeţean Timişoara?

- L-au tratat ca pe ultimul om! În ultimele momente l-au sedat de l-au zăpăcit. După ce l-am mutat la Oradea, medicilor le-au trebuit două săptămîni să-l dezveţe de sedative pe Alex. Ajunsese ca un drogat, implora medicii de gardă să-l sedeze. Acolo a făcut mai multe infecţii şi a luat stafilococul auriu.

"Tată, aş vrea să donez organele"

- E adevărat că doctorii de la spitalul din Timişoara i-au sugerat lui Alexandru să îşi doneze organele, că nu mai are de trăit?

- Nu, eu n-am auzit aşa ceva. Alexandru mi-a spus însă, într-un moment în care era lucid: "Tată, ştii la ce mă gîndesc? Aş vrea să donez organele!". I-am zis: "Stai liniştit, totul va fi bine. Cum să te gîndeşti la aşa ceva!". Alexandru a fost optimist pînă cînd a aflat că nu-l mai ducem în Germania, ci la Oradea. Atunci a zis că nu-l mai interesează, că vrea să moară.

"Alexandru a avut o ultimă dorinţă înainte de a muri. Mi-a zis că vrea să fie înmormîntat cu o minge de rugby lîngă el. I-o vom îndeplini!"

Viorel Grădinaru, tatăl lui Alexandru

"Colegii şi federaţia nu l-au ajutat!"

- De ce nu l-aţi mai dus în Germania?

- Din lipsa banilor. Noi, familia, am strîns 30.000 de euro, dar colegii de echipă ai lui Alex şi cei de la federaţia de rugby doar s-au lăudat că fac şi că dreg. Cînd a fost însă vorba să ne aju