La origine, profesionistul era cel care nu dădea greş în exerciţiul meseriei cu ajutorul căreia îşi câştiga existenţa. Caracterizaţi prin modestie şi confiscaţi în întregime de pasiunea pentru domeniul ales, ei nu mai aveau niciodată timp pentru cultivarea sinelui, noţiunea de impunere a "branding"-ului personal fiindu-le necunoscută.

În domeniul delicat şi fascinant al artelor spectacolului, România a pierdut - din motive iniţial obiective, ce ţineau de izolarea impusă de regimul politic de dinainte de 1989 - legătura cu plutonul lumii culturale occidentale, mai întâi prin dimensiunea tehnică, apoi prin cea a competenţei şi în final (inevitabil) prin cea a mentalităţii.

Constatăm însă în 2010 că graţie derulării a unor programe europene de anvergură, cei care îşi exercită meseria în cadrul profesiunilor scenei, de exemplu, au şansa revenirii la statutul de Profesionist în accepţiunea contemporană a termenului. O astfel de iniţiativă poartă titlul StudiOpera şi este un proiect de formare profesională în domeniul instituţiilor de spectacol, proiectul cu cea mai mare finanţare europeană obţinută de un teatru de operă, peste 4,3 milioane de euro şi cea mai mare finanţare nerambursabilă obţinută de un teatru din România din partea unui organism european.

În final, proiectulva conduce la crearea unei structuri specializate în cadrul Operei Naţionale Bucureşti, un Studio (studiOpera) similar Academiei Teatrului La Scala, ce va putea oferi instruire în domeniile specifice artelor spectacolului: artistic, tehnic şi management cultural, beneficiari ai acestei noi structuri urmând a fi într-o primă etapă, alături de angajaţi ai Operei Naţionale Bucureşti, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale". În plus, StudiOpera va avea o anvergură internaţională şi datorită platfo