Dacă tot e început de weekend și o liniște suspectă s-a lăsat peste VoxPublica, nu ne-ar strica o mică schimbare de macaz. Să luăm o pauza de la criticismul cronic și să aruncăm o privire în direcția lucrurilor bune, a oamenilor care pot fi dați ca exemple și a poveștilor de viață de lângă noi. Mai jos puteți citi povestea unui frizer sârb din cartierul timișorean Iosefin. 45 de ani lângă același scaun, cu aceeași pasiune. Textul a fost publicat și în săptămânalul Focus Vest. „De 45 de ani lucrez pe scaunul ăla”, zice Marcov Radivoi, arătând către un fotoliu vechi de frizerie. Într-o vreme în care rutina îi face pe mulți angajați să-și urască locul de muncă, domnul Rada, așa cum îi spun colegii, se poate lăuda cu o performanță greu de egalat. Lucrează la frizeria de pe Bulevardul Regele Carol I din 1965. Frizerul sârb din Iosefin este vedetă în cartier. La ora 7, pe drumul de pe strada Ciprian Porumbescu până la frizerie, doar turiștii nu îl salută. Nu e de mirare, dacă ne gândim că foarfecile lui au trecut prin părul a zeci, poate sute de mii de clienți, de la muncitori la doctori, politicieni și chiar fotbaliști. Marcov Radivoi s-a născut și a crescut în satul Diniaș, comuna Peciu Nou. La 14 ani, după absolvirea celor 7 clase elementare, a învățat meseria de frizer, meserie pe care o practică și în prezent. După 6 ani de muncă la frizerie, în zona Sinaia, au urmat doi ani de stagiu militar în capitală. La întoarcerea în Timișoara, în anul 1965, s-a angajat la frizeria din Iosefin, loc în care îl mai puteaţi găsi doar până la sfârșitul lunii iulie. Cum este să lucrezi 45 de ani în același loc? „Când îți place munca pe care o faci, anii trec repede”, ne răspunde domnul Rada, stând pe un taburet. Cu o privire ștrengărească, de om căruia îi place viața, frizerul deapănă amintiri. Microbist incurabil, polist înfocat, nu a ratat niciun meci al echipei de suflet. Pasiunea