În timp ce la Săpânţa confruntarea cu autorităţile luase o turnură violentă, la Bucureşti, în urmă cu o zi, studenţii organizaseră un marş al liniştii. Protestul, desfăşurat împotriva arestării lui Marian Munteanu, a fost iniţiat de Liga Studenţilor din Universitate, Liga Studenţilor din IPB, Sindicatul Studenţilor Economişti, Asociaţia Studenţilor Arhitecţi, Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia "21 Decembrie". În dupa-amiaza zilei de 13 iulie 1990, aleasă simbolic la o lună după evenimentele din Bucureşti, studenţii au mărşăluit pe traseul deja bătut de atâtea şi atâtea mitinguri în prima jumătate a anului: Piaţa Operei, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, Ministerul Justiţiei.
Pentru ca manifestaţia să nu degenereze, Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, devenit lider în absenţa lui Marian Munteanu, lansa dintr-un microbuz verde cu megafoane apeluri la "linişte şi calm". Fiecare participant s-a îmbrăcat în cămăşi şi bluze albe, cu flori în mâini sau în păr. Cu portretul lui Munteanu în fruntea cortegiului, manifestanţii i-au invocat, pe rând, pe cei arestaţi, cerând eliberarea lor. La acea dată mai erau reţinuţi şi Nica Leon, Andrei Apostol, Dumitru Dincă. Pe locul fostei "zone libere de neocomunism", la Universitate se strânseseră deja în jur de 6.000 de oameni. La troiţă s-au depus flori în memoria victimelor Revoluţiei şi ale mineriadei.
La miting, ca la miting. S-a strigat împotriva autorităţilor, a violenţei, s-au făcut declaraţii de dragoste şi de adeziune, s-a invocat istoria mai mult sau mai puţin recentă: "Studenţilor sânge - Minerilor mulţumiri", "Aţi arestat studenţimea, nu pe Marian Munteanu", "Joc comunismul!", "Vrem libertate!", "Studenţi, noi vă iubim!", "Nonviolenţa încătuşată, atrocitatea - încurajată", "1947 Piteşti, 1990 Măgurele". În fr
