Gorki, problema omului ajuns sau adus la marginea societăţii, sărăcia, psihologia unor personaje atinse mai mult sau mai puţin de ideologie şi dramaturgie prin "Azilul de noapte" sunt o temă- şcoală pentru lumea teatrală de la noi. Ion Cojar, regizorul, actorul şi mai ales profesorul, a transformat această temă într-un perpetuu exerciţiu, aşa încât viitori actori, scenografi sau regizori de teatru au trecut pragul "Azilului" lui Gorki pe vremea studenţiei. Ion Cojar, ajuns apoi director al Nationalului bucureştean, şi-a făcut tema pe Scena Mare cu elita actoricească a momentului: Radu Beligan Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, Draga Olteanu Matei, Valentin Uritescu etc. etc. Spectacolul clasic, şcoală, colecţie de recitaluri, rămâne în istoria teatrologiei de după 1990 ca o încununare a teatrului de caractere şi cam atât...
Aceeaşi piesă a lui Gorki a devenit acum, pe final de an universitar, temă pentru un concurs de scenografie organizat de Fundaţia George baron Lowendal pentru studenţii Facultăţii de scenografie. A fost o abordare liberă a temei, înscriere liberă, interpretare după ideile fiecărui concurent. S-au adunat vreo 15 proiecte lucrate ca la carte, cu schiţe de decor, costume şi recuzită, plus machete. Regizoarea şi profesoara Sanda Manu a deliberat ca preşedintă a unui juriu. Tema clasică, abordarea tinerească, jurizarea... ca la şcoală.
Pentru studenţi, "Azilul de noapte" regizat de Ion Cojar în 1996 nu mai există decât în fotografii. Există tot în fotografii sumare şi spectacolul "Antigona" al lui Mihai Măniuţiu de la Piatra Neamţ, unde toată scena era îngropată, publicul privea de sus drama lui Sofocle într-un decor foarte curajos semnat de Mihai Mădescu, plus costumele Doinei Levintza.
Pentru scenografie inovativă, spectacolul "Antigona" rămâne un reper. La fel cum repere sunt şi montările Dabija - Dragoş Buhagiar de la "
