Scandalul pe care descoperirea tarabei de diplome de licenţă de la Hyperion - Caransebeş n-a făcut decât să redeschidă o mai veche rană a învăţământului. N-a reuşit însă să pătrundă în clădirea bine climatizată a Guvernului. N-a provocat o obligatorie şi puternică reacţie nici din partea ministrului Funeriu, nici a premierului Boc. Fenomenul datează demult şi a cuprins atât universităţile de stat, cât şi, mai ales, cele particulare, înmulţite ca o ciupercărie prin orăşelele din ţară, fără dotări adecvate şi cu “profesori” făcuţi peste noapte.
Învăţământul superior, scăpat de sub control, iar în zona sa privată beneficiind şi de sprijinul unor “afiliaţi” ajunşi prin Parlament, a devenit una din cele mai veroase afaceri, în care se negociază examene şi diplome universitare, chiar fără a te prezenta la examene. Uniunea Naţională a Studenţilor din România, exasperată, a dat publicităţii până şi nivelul şpăgilor de la zeci de universităţi. Nu lipsesc “firme” sonore, ca Academia de Poliţie, universităţile Titu Maiorescu, Spiru Haret, Dimitrie Cantemir, ASE etc.
De pe porţile acestora ies pe bandă rulantă licenţiaţi (economişti, jurişti, ingineri, profesori, medici) cu pretenţii, mulţi ajungând apoi, cu o pregătire execrabilă, “doctori în ştiinţe”. În zona privată nu prea fac purici, patronii îi depistează iute pe incompetenţi. Dar parazitează sectorul bugetar. Din rândul lor se recrutează clientela politică, aceea căreia patalamaua obţinută, indiferent cum, îi serveşte pentru a ocupa abuziv posturi grase în ministere, agenţii, companii naţionale, servicii deconcentrate. Unii analfabeţi îşi pun pe pereţi, cu mândrie, diploma pentru care au dat şpagă 3.000, 4.000 sau 5.000 de euro.
Erată. În comentariul de ieri privind Roşia Montană, dintr-o eroare de culegere a apărut formularea “zăcămintele de uraniu (peste 300 de tone)”, în loc de “zăcămintele de aur (
