Două consumabile de weekend.

Să nu lăsăm neştampilat serialul fenomen de la HBO. I-a venit vremea, pentru că aseară am mai văzut un episod: Spartacus. O minte sadică trebuie să se fi gîndit aşa: deci nu vreţi decît sex, sînge şi telenovelă. Ok, îl iau pe Spartacus. Avantaje: sclavii gladiatori se şi bat şi fac şi sex cu stăpînii; între sclavi e permis doar romantismul sfîşietor, deci avem şi sirop – obosiţi de diverse orgii, sclavii vor da din ei un romantism adînc. Ce să aducem nou? Ce-ar fi să facem o mică revoluţie: pe lîngă nuduri de femei, putem filma frontal bărbaţi care nu sînt în erecţie? Da, de ce nu.

Cînd capul unui gladiator cade în luptă e bine să aruncăm o găleată cu gelatină roşie pe cameră. Frumos ar fi pentru HBO să reia, pentru cursuri de istoria televiziunii, Roma, difuzată alternativ cu Spartacus. Roma, evident mai fiţos, mai inteligent, dar tot un pretext pentru sex cu sclavi şi sclave, haha, iar Spartacus care duce şi mai departe revoluţia “romană” cu masculi neerecţi umflaţi de steroizi şi fără alte pretenţii artistice. Roma era şi despre legiunile cuceritoare şi politică, deci şi sexul putea uneori surprinde. Spartacus e despre cei cuceriţi şi exploataţi: deci cu audienţă dublă.

Şi mai interesant e că scenariştii lui “spartacus, Nisipuri însîngerate” nu prea se îndură să-l elibereze pe Spartacus şi să intre în cursa lui nebună de revoltă. E mai mişto prizonier, cu mai multe sclave care, se ştie, sînt mai interesante sexual decît “eliberate”. Pînă la urmă vor trebui să facă pasul: poate, fiind în libertate, toţi gladiatorii vor intra în erecţie; sau poate libertatea îi va inhiba total, nu ştii niciodată. Spartacus e cu adevărat ceva nou – să rîdem cu spasme în timp ce aflăm adevărul suprem: Imperiul Roman nu a fost decît prima mare orgie europeană.

Alt consumabil

Ceva ce pare a fi hitul verii: Alors on dance,