Este sezonul vacantelor si al escapadelor de week-end. Este sezonul in care o institutie cu mari probleme financiare, asa cum este SNCFR, ar trebui sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a-si scoate parleala.
Intr-un fel, o si face, dar numai prin preturi tot mai mai mari. In schimbul acestor preturi insa, SNCFR ofera calatorilor o larga gama de umilinte, care incep de la intrarea in gara si se sfarsesc abia la destinatie.
Recent, am condus pe cineva la trenul cu care urma sa plece la Timisoara. Tren de cel mai inalt nivel, Inter City, pentru care un bilet costa nu cu mult mai putin decat unul pentru o cursa aeriana low- cost si cat benzina pentru un drum cu masina
La intrarea in Gara de Nord din Bucuresti ne-a intampinat un grup consistent de aurolaci care faceau, nestingheriti, ce stiu ei mai bine, adica trageau din pungi si tipau oligofren.
Odata depasit momentul, ajungem in fata tabelului care afiseaza sosirile si plecarile. Desi ora plecarii era destul de aproape, pentru IC de Timisoara nu se specificase peronul. Doamna de la informatii nu era cu nimic mai utila decat imensul panou: "o sa se anunte prin statie".
Intr-un tarziu a fost afisata o intarziere de 10 minute. De-abia cand presiunile calatorilor enervati au devenit suficient de puternice, doamna cu pricina a catadicsit sa explice motivul intarzierii: trenul IC de la Timisoara avea intarziere de 60 de minute.
De ce? De-aia, pentru ca vorbim despre SNCFR si atat. In Japonia, un ministru al Transporturilor a demisionat pentru o intarziere cumulate a tututor trenurilor intr-un an, de 10 minute, la noi reprezentantii companiei si ai ministerului nici macar scuze si explicatii nu se obosesc sa dea pentru intrazieri cumulate anulate de peste 2 ani de zile. Lasa-i sa astepte pe prosti!
Si explicatiile pentru o intarziere de o ora
