Practică meseria de hornar în timpul liber şi îşi doreşte ca oamenii să înţeleagă cât de preţioasă şi chiar norocoasă este vizita unui coşar profesionist.
Ideea de a se face coşar i-a venit în 2007, când era angajat al unei firme multinaţionale şi vindea produse pentru coşurile de fum. Atunci a învăţat ce înseamnă o astfel de îndeletnicire din punct de vedere tehnic şi comercial, aşa că a decis să înceapă şi o afacere.
„Am constatat că există multe probleme la întreţinerea coşurilor de fum şi că oamenii trebuie să fie convinşi să respecte normele legale“, a mărturisit Adrian Iuga.
S-a folosit de experienţa acumulată şi, cu timpul, şi-a conceput două site-uri pe Internet ca să-şi promoveze priceperea. A mai observant că teoretic pare simplu, dar a ajuns la concluzia neplăcută de a se lovi de faptul că oamenii apelează la coşari doar dacă se confruntă cu situaţii gen intoxicaţii cu fum şi mai grav decese cauzate de necurăţarea coşurilor.
Partea veselă a meseriei
Are parte şi de momente mai puţin obişnuite şi asta pentru că se ştie cât de populară este meseria de coşar. „Călătoream o dată pe drumul spre Predeal când am oprit la un vânzător ambulant de brânză care ne-a oprit mai mult să ne atingă ca să-i purtăm noroc“, povesteşte Adrian.
Acum ori de câte ori trece pe acolo opreşte special pentru a cumpăra din produse, dar şi pentru a le face o bucurie celor care ştiu cât de binevenită este întâlnirea cu un coşar. A fost invitat şi la nunţi, întrucât petrecăreţii credeau că le-ar purta noroc prezenţa unui hornar. Şi-a trimis un coleg, iar până acum nu au avut reclamaţii că nu le-a prins bine.
Şi partea tristă...
„Este o meserie foarte veche, dar suntem prima generaţie care practicăm această meserie într-un mod profesionist“, spune Adrian, care precizează că numărul coşarilor autorizaţi e
