Populaţia României îmbătrâneşte văzând cu ochii. Asta pentru că "aripa tânără" îşi caută tot mai insistent în afara ţării drumul către o viaţă mai bună. Dar câţi români şi-au luat astfel lumea-n cap? O statistică oficială lipseşte.
O ultimă estimare, făcută publică deunăzi la Paris, aparţine Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - o reuniune de 31 de state incluzând SUA, Canada, ţările vest-europene, dar şi Australia, Mexic şi Turcia. Raportul asupra imigraţiei arată că, în 2008, între 2,5 şi 2,7 milioane de conaţionali au preferat să se mute în alte ţări din Uniunea Europeană. Punând şi America la socoteală, putem extinde estimarea la mai mult de trei milioane de români stabiliţi în străinătate.
Sunt arhicunoscute motivele pentru care oamenii iau cu asalt vestul Europei: perspectivele economice negre, şomajul, scăderea salariilor în ţară. Numai în perioada ianuarie-iunie, peste 400.000 de români au aplicat pentru un loc de muncă în străinătate. 72.000 au reuşit să încheie contracte cu angajatori străini, pe perioade cuprinse între trei şi 12 luni, potrivit statisticilor întocmite de un site specializat în intermedierea locurilor de muncă. Asta înseamnă o medie zilnică de 400 de români care pleacă mai ales în Germania, Grecia, Cipru, Anglia şi Italia, domenii preferate fiind: construcţii, personal medical şi sanitar, restaurant, industrie, inginerie, hoteluri/turism şi IT.
Chiar dacă în ţară s-au întors zeci de miliarde de euro până acum, mâna de lucru "împrumutată" în străinătate înseamnă o pierdere pentru statul român, pentru că nu mai contribuie la PIB-ul naţional. Iar pierderea s-a concretizat în mod acut anul acesta, când Guvernul a constatat că efectivul populaţiei active a scăzut sub numărul de persoane aflate la pensie. Media în UE este de patru angajaţi la un pensionar, pe când în România raportul e deja inversat,
