Emil Barz a părăsit satul natal din judeţul Cluj pentru a se face violonist în orchestra folclorică „Meseşul”, din Zalău. Două treimi din viaţă le-a dedicat folclorului.
La 19 ani, violonistul Emil Barz a părăsit Clujul şi a venit în Sălaj pentru a sluji folclorul din această parte a ţării, sub bagheta dirijorului George Miţin Varieşescu. „Am ajuns în Sălaj în 1970. Se înfiinţa orchestra de muzică populară «Meseşul», iar eu am venit la concurs, că aşa era pe atunci, veneau din toată ţara. Am participat la concurs şi am intrat. Pe atunci formaţia avea şase violonişti, un contrabas, o violă, un ţambal şi acordeonul, «otrava orchestrei», cum îi spuneam noi, pentru că acest instrument nu este reprezentativ pentru zona folclorică a Sălajului. Eram toţi veniţi din toată ţara. În perioada de început dormeam într-o baracă din spatele Casei de Cultură, iar alţii pe scaune, la Sindicat. Erau condiţii vitrege”, mărturiseşte violonistul.
„Lumea nu ştia de Zalău, decât de ţuica de aici”
Timp de 40 de ani s-a preocupat de culegerea folclorului autentic sălăjean, contribuind la formarea şi promovarea orchestrei din Zalău în ţară şi peste hotare. „Pe atunci eram obligaţi să mergem la spectacole, asta ne era meseria. Prin 1971 am apărut cu primele înregistrări la Bucureşti, la radio şi la televiziune. Lumea nu ştia de Zalău. Îi întrebam pe oameni dacă ştiu de ţuica de Zalău. Asta ştiau. Le-am spus că de acolo suntem noi, de unde se face ţuica bună”, explică, zâmbind, folcloristul.
A cules „jocuri” din satele sălăjene
„Toate spectacolele noastre se bazau pe folclorul autentic din Sălaj, cu cele patru subzone: Valea Agrijului, Valea Almaşului, Sub Codru şi Valea Barcăului. În orchestră, aveam foarte mulţi colegi din aceste zone de unde culegeam folclor autentic. Cea mai mare bucurie a fost că, oriunde mergeam, aveam succe
