Poloneza Wislawa Szymborska a primit Nobelul literar, fiind una dintre puţinele femei onorate cu prestigiosul premiu. Distincţia i-a fost acordată pentru „poezia sa, care, cu o precizie ironică, aduce la lumină contextul istoric şi biologic, în fragmente de adevăruri umane“.

Poeta şi traducătoarea poloneză Wislawa Szymborska s-a născut în oraşul Kórnik, din vestul Poloniei, în 1923. În 1931, familia ei s-a mutat în Cracovia, într-o locuinţă din apropierea gării. Mama sa n-a vrut să părăsească oraşul în al Doilea Război Mondial, aşa că tânăra a trebuit să-şi continue educaţia urmând cursuri ilegale şi lucrând într-un teatru underground. După încheierea conflagraţiei, s-a înscris la Universitatea Jagiellonian, unde a studiat literatură poloneză şi sociologie, în 1945-1948.

Mai citiţi şi:

Experţii au aflat secretul picturilor lui Leonardo da Vinci

Începând din 1953, Szymborska a fost redactor-şef al secţiei de poezie şi editorialist în cadrul publicaţiei literare săptămânale „Zycie Literackie". În paginile acestei reviste a publicat, de-a lungul anilor, o serie de eseuri intitulate „Lecturi neobligatorii", reunite apoi într-un volum publicat în 1992.

Conformism şi detaşare

În 1945, în primul an de facultate, Wislawa Szymborska îşi făcea debutul literar cu poezia „Caut cuvântul", în paginile cotidianului „Dziennik Polski". Trei ani mai târziu, poeta se pregătea să publice primul volum de poezii, însă el n-a trecut de cenzură, pentru că versurile „nu se conformau cerinţelor socialiste". Revizuind volumul şi adăugându-i o uşoară tentă politică, poeta a reuşit să-l publice în 1952, sub titlul „Pentru asta trăim".

Mai târziu, scriitoarea s-a îndepărtat de influenţa politică, devenind foarte sceptică faţă de idealurile socialiste. A renunţat la orice tentă politică în literatura, care a devenit din ce în ce mai personală. În 19