"La Varsovia nu se vor taia salarii si pensii. Am avut grija sa nu fie marite peste posibilitatile bugetare, asa cum s-a intamplat in Romania"
Dupa cum se stie, criza economica din UE a facut o singura exceptie: Polonia. Analistii s-au intrecut in explicatii, politicienii, mai ales cei din fostele tari socialiste, au evitat pe cat posibil sa aduca in discutie un succes care-i umilea. Dar miracolul polonez e real! Cu cifrele ei pozitive de crestere economica (1,8% in 2009), cand toti in jur se prabuseau mult sub zero (Romania ajunsese la - 7,1% in 2009 si la - 2,6% in primul trimestru din acest an), Polonia a dat restului Europei exemplul unei stabilitati incredibile. Multi au vazut in acest episod consecinta filosofiei economice a maestrului Leszek Balcerowicz, un adevarat guru al economiei liberale contemporane. In primii zece ani de dominatie a scenei politice de catre marele economist, adica intre 1989-2000, Polonia a acumulat enorm, a facut rezerve, a acordat prioritate productiei industriale si agricole nationale, cresterii productivitatii, privatizarii corecte si consumului moderat. Debutul crizei in Europa a gasit tara vecina cu o buna stabilitate macroeconomica, cu o inflatie scazuta si o moneda convertibila puternica, cu o piata libera si concurenta, cu un sistem functional de institutii financiare si bancare, cu o proportie relativ scazuta a impozitelor, dar si a cheltuielilor bugetare, in raport cu venitul national. Practic, Polonia a devenit o tara de furnizori, dar si de cumparatori, intr-o concurenta echilibrata, reprezentand principalul factor de dezvoltare economica. Nu mai putin importanta a fost existenta titlurilor de proprietate asupra pamantului, deoarece regimul comunist nu colectivizase agricultura. In fine, o politica inteleapta de sustinere a IMM-urilor, ca schelet al cresterii economice, a facut ca impactul crizei sa se disipeze