A început să sculpteze dintr-o simplă joacă, dar acum se poate mândri cu nenumărate sculpturi din lemn, în care a pus suflet. Îmbină pasiunea cu meseria şi lucrează alături de tatăl său într-un atelier de tâmplărie.

Încă de când avea şapte ani, Decebal era pasionat de sculptură. „Când eram mic, făceam portrete din lut. Dacă la început o joacă, apoi am început să iau totul în serios. Tatăl meu a fost cel care m-a încurajat să scot tot ce e mai bun din ce fac. Părinţii mei au pictat, mama încă mai pictează, dar tatăl meu s-a apucat de tâmplărie în urmă cu aproape 30 de ani şi a început să şi sculpteze“, spune Decebal. A urmat şcoala generală în comuna Hurezani. La 14 ani, a început să cioplească în lemn. „Modelajul în lut este mult mai uşor, pentru că ai posibilitatea să refaci sculptura dacă greşeşti. În lemn, ai o singură încercare. Mi-a fost la îndemână materialul şi prima dată am început să sculptez motive antropomorfe: portrete, oameni şi nuduri. Primele modele au fost părinţii mei, surorile, prietenii, dar şi personaje mitologice“, adaugă sculptorul. A urmat Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Craiova, secţia Sculptură. „Pentru mine, profesorul Dorel Oprescu a fost un om desăvârşit. Am învăţat foarte multe de la el, explica foarte bine. După absolvirea liceului, am participat la o expoziţie de grup cu colegii, cu lucrările de diplomă. Eu am expus un portret de african şi un Hades“, spune Decebal.

Face mobilă unicat

După liceu, a început să se perfecţioneze în sculptura din lemn şi a renunţat la modelajul în lut. „Am lucrat o perioadă la Bucureşti pentru sculptorul Ovidiu Maitec, fiind ucenicul lui timp de un an şi jumătate. A fost o experienţă extraordinară. Mi s-a oferit posibilitatea să lucrez cu un om despre care învăţasem la şcoală. M-am abăut de la motivele antropomorfe şi am început să sculptez motive zoomorfe. L-am ajutat să