Deşi are probleme severe de vedere, Gheorghe Stanciu este unul dintre cei mai apreciaţi şahişti din oraş. Practic, sportul minţii nu mai are niciun secret pentru bărbatul de 51 de ani.

Pe „nea’ Gicu“, aşa cum îl alintă apropiaţii, l-am întâlnit la una dintre competiţiile organizate de Asociaţia Judeţeană a Nevăzătorilor. Mai precis, la un campionat de şah.

Muntenia-Bărăgan, via Ardeal

Gheorghe Stanciu s-a născut în judeţul Buzău, acum puţin mai mult de jumătate de secol. „Datorită faptului că erau două şcoli speciale, una la Bucureşti şi una la Cluj, am avut de ales. Am optat pentru cea de la Cluj, deşi nu cunoşteam oraşul. M-a atras mai mult Ardealul, decât Bucureştiul“, justifică nea’ Gicu plecarea din Muntenia chiar în inima Ardealului.

Imediat după terminarea şcolii, Gheorghe Stanciu s-a văzut nevoit să ia, din nou, totul de la zero. Iar asta întrucât din Ardeal a ajuns, repartizat fiind de Ministerul Sănătăţii, în Bărăgan.

„Pe timpul acela, când am terminat eu, în 1979, se dădeau repartiţii de la Ministerul Sănătăţii. Aşa am ajuns, în acelaşi an, la Direcţia Sanitară a judeţului Ialomiţa“

Odată ajuns în Ialomiţa, nea’ Gicu şi-a început activitatea ca maseur în staţiunea Amara. A fost singura meserie pe care a practicat-o până a ieşit la pensie. „Am lucrat numai şi numai în staţiunea Amara, ca maseur“, rememorează, melancolic, Gheorghe Stanciu.

Primul şah l-a dat la 12 ani

Nea’ Gicu a început să descopere tainele sportului minţii la vârsta de 12 ani, iar acum, la aproape 40 de ani distanţă, este unul dintre cei mai apreciaţi şahişti din oraş şi, cu siguranţă, cel mai bun şahist dintre cei cu deficienţe severe de vedere. „Pe la vârsta de 12 ani, am început să învăţ primele mutări pe tabla de şah. Întâmplător, acum, sunt cel mai bun“, spune Gheorghe Stanciu.

Citiţi mai m