Spectacolul montat de regizorul Alexandru Dabija, după piesa lui Roland Schimmelpfennig, aduce în prim-plan conflictul dintre un tată şi fiul său reîntors acasă, care se încurcă cu femeile familiei. Stagiunea s-a terminat în oraşul de pe Bega, cu cele mai recente premiere ale Teatrului Naţional „Mihai Eminescu“ reprezentate în aer liber şi în noua sală din Parcul Civic.

„Când mă culc cu o femeie, nu mă gândesc neapărat că eu sunt Adam şi că ea este Eva", meditează fiul Peter (Colin Buzoianu), reîntors în toiul iernii în casa tatălui său Helmut (Damian Oancea), pe care nu l-a văzut niciodată până atunci.

Conflictul porneşte de la faptul că fiul seduce, în acelaşi timp, nu mai puţin de trei femei din casă, aflate la vârste diferite, pe mama vitregă, Edith (Victoria Suchici Codricel), pe nepoata Sonia (Alina Reus) şi pe fiica lui Edith dintr-o primă căsnicie, Marietta (Claudia Ieremia).

În scenografia lui Helmut Stürmer, piesa lui Roland Schimmelpfennig, tradusă de Ciprian Marinescu şi pusă în scenă de Alexandru Dabija (ales de UNITER cel mai bun regizor al anului 2009), foloseşte ingenios spaţiul fostei săli de sport din Parcul Civic, transformat în Sala 2 a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu" din Timişoara.

Arderea cărţilor ruseşti

Tatăl, în vârstă de 65 de ani, care a îmbătrânit muncind la traducerea „Paradisului pierdut" de John Milton, s-a îndrăgostit de nepoata lui, Sonia, cu care merge la o vânătoare de raţe.

După ce au vânat o pasăre, dilema lor „existenţială" este că nu ştiu ce să facă cu raţa plină de maţe cu rahat, hrană pentru nişte vieţi la fel de murdare. Împuşcarea raţei, prezenţa puştii de vânătoare şi conflictul tată-fiu prefigurează moartea inevitabilă.

Personajele contradictorii, pe cât de contemporane, pe atât de cehoviene, compun un caleidoscop de stări montate secvenţial şi alert d