O plimbare pe faleza amintirilor Alex Rotaru a fost cireşarul Dan în trilogia lui Adrian Petringenaru. Despre povestea unui drum de succes care a început pe platoul de filmare al Cireşarilor şi continuă acum pe platorile de filmare de la Hollywood, despre poveştile unor ani ce i-au marcat viaţa şi despre cărţile care au schimbat lumea multor copilării, am stat de vorbă cu Alex Rotaru. Astăzi, partea a doua a interviului.

Jurnalul Naţional: Ce s-a schimbat în relaţiile tale cu lumea din jur, cu colegii de şcoală atunci când ai devenit vedetă, mai ales că ai obţinut şi un premiu de interpretare pentru rolul din trilogia Cireşarilor?

Alex Rotaru: Nu pot să uit faptul că am câştigat premiul Cocoşul de Aur (sic!) pentru cea mai bună interpretare actoricească masculină la Festivalul de Film pentru Copii şi Tineret de la Piatra-Neamţ, în 1988... Îmi pare rău că n-am putut să mă duc să-l ridic în persoană... M-a sunat Adrian să vin cu el, a fost de altfel ultima oară când am vorbit cu el la telefon, dar mă pregăteam pentru treapta II la liceu, la Sf. Sava... pardon, Bălcescu... Eram olimpic la fizică (am fost şi în lotul naţional într-a XII-a, mai târziu am studiat fizica la MIT, unde-am terminat cu cea mai înaltă medie de absolvire şi cu unele din cele mai mari distincţii din promoţie, jalon urmat de refuzul unei burse Guggenheim la Princeton ca doctorand în fizică, în favoarea alegerii masteratului în regie la USC) şi aveam foarte mult de învăţat. L-am refuzat pe el - cum am refuzat şi un rol principal în "Liceenii" în acel an... O fi fost bine, o fi fost rău... (râde) Pe de altă parte, relaţiile cu lumea din jur, cu colegii de şcoală s-au schimbat atât în bine, cât şi în rău în urma acestui premiu. Dacă vine prea devreme, succesul poate să strice, iar eu oricum eram răsfăţat de soartă cu familia, prietenii, colegii şi experienţele de viaţă de e