În momentele grele în care Galaţiul era ameninţat de viitura de pe Dunăre, iar autorităţile se străduiau să ridice un dig de 4,5 kilometri, Sandu Gheorghiu, un fost muncitor pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, a propus evacuarea apei pe „Canal", direct spre Marea Neagră, prin deschiderea ecluzei de la Cernavodă.
Pe 4 iulie, membrii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (CNSU) s-au întrunit în „celulă de criză" la Galaţi pentru a găsi o soluţie care să salveze de furia apelor Galaţiul, Brăila, localitatea tulceană Smârdan şi zona Garvăn - Isaccea. CNSU luase în calcul executarea unor breşe controlate în diguri, pentru ca debitul Dunării să scadă şi odată cu asta să fie micşorată şi presiunea apelor Dunării asupra digurilor. Prima variantă ar fi fost executarea unei breşe în digul Călăraşi - Râul, a doua, o breşă ar fi putut fi între Borcea de Jos şi Borcea de Sus, iar a 3-a variantă era spargerea digului de pe malul tulcean, vizavi de Galaţi, între comuna I.C. Brătianu şi Cotul Pisicii. Această ultimă soluţie ar fi fost adoptată numai în cazul în care Dunărea ar fi atins la Galaţi nivelul de 690 cm.
Pentru că inundarea zonei joase a Galaţiului ar fi însemnat riscarea vieţilor celor peste 7.000 de gălăţeni care locuiesc în Valea Oraşului şi pagube de 250 milioane euro, autorităţile au hotărât construirea unui dig de 4,5 kilometri pe străzile din Valea Oraşului. Era o soluţie disperată. Au fost aduşi din ţară aproape 2.000 de jandarmi, pompieri, hidrotehnişti şi voluntari, care s-au adăugat la sutele de angajaţi ai primăriei şi celor două-trei sute de gălăţeni care au venit să lucreze la dig ca voluntari. S-a muncit cu disperare, zi şi noapte. În cele din urmă digul a fost terminat, dar marea încercare cu apele Dunării nu a mai avut loc, pentru că între timp a fost găsită soluţia salvatoare, una foarte simplă, dar pe care specialiştii ca
