O lună în Goa, „Vama Veche a lumii", costă mai puțin decât întreținerea în București și face România să pară soră cu Elveția. Doi publicitari români și-au dat joburile corporatiste pe „visul asiatic".

În toamna lui 2005, Veniamin Micu (41 de ani) tocmai împlinise 13 ani de activitate în industria publicității din România și își contabiliza nu fără satisfacție realizările, de la începuturile de copywriter la Saatchi&Saatchi până la poziția de director de creație al agenției Ogilvy&Mather. La momentul respectiv, „13" nu părea totuși un număr tocmai norocos pentru proaspătul freelancer care simțea că lucrează în publicitate de... prea mult timp. „Trebuia să fac un pas într-o direcție nouă, oricare ar fi fost ea", își amintește Veniamin.

Ascultând poveștile unor prieteni întorși din India, a ajuns să facă primul pas pe scara unui avion cu destinația Goa, fără să știe unde va locui sau ce va face pe durata celor trei luni pe an cuprinse în viza de turist. „Turist": un cuvânt pe care acum, la cinci ani de la prima vizită în India și după fix 12 luni petrecute pe tărâm asiatic, îl simte străin.

ŞPRIŢURI INDIENE. Preferă, în schimb, un alt termen, mai apropiat de aventură decât de concediu, și anume „călător". Departe, totuși, gândul de a se considera un vânător de adrenalină. „Nu este o vitejie să te urci într-un avion și apoi să te dai jos printre oameni necunoscuți", crede Veniamin, care n-a avut curiozitatea să vadă Taj Mahalul și nici nu și-a întocmit vreo listă de obiective pe care să le bifeze, silitor, la fiecare călătorie în India. Cartierul său general rămâne Goa, un fel de „Vamă Veche" a lumii, din care pornește unde vede cu ochii sau încotro îl duc sfaturile altor călători întâlniți pe drum.

Cu 300 de euro pe lună poate locui într-un apartament pe plajă (care costă 80 de euro), fără să se priveze de confortul de acasă: internet, telefon mo