Omenoşi şi generoşi, cum ne place singuri să ne complimentăm, mai avem multe de învăţat despre caritate. Sursa: Mediafax

Mii de oameni au rămas în ultima lună fără casă şi fără o bucată de pâine pe masă, iar zilnic, la televizor ori într-un colţ de ziar zâmbesc cu amar copii radiaţi, cu capul chel, ce riscă să moară din lipsa banilor.

Câţi dintre noi am ridicat un deget pentru a-i ajuta şi ce ne împiedică să facem gesturi umanitare?

Voluntarii lucrează, sinistraţii beau în birt

Zeci de TIR-uri cu ajutoare pentru sinistraţi pleacă zilnic, aproape din fiecare oraş al ţării, spre zonele calamitate din Moldova.

Este semn că lumea se mobilizează în faţa suferinţei, însă nu sunt puţini cei care stau cu mâinile în sân şi nici cei care transformă intenţia de caritate în batjocură. Electrocasnice defecte, mobilă în stadiu de putrefacţie, chiloţi murdari - sunt câteva din "ajutoarele" pe care autorităţile au trebuit să le transporte la groapa de gunoi.

Un caz aparte s-a înregistrat la inundaţiile din 2005 când, la Timişoara, pompierii s-au umplut de râie şi de păduchi triind haine murdare.

De câţiva ani, suntem obişnuiţi să asistăm la spectacolul apelor, iar de fiecare dată când se întâmplă să se inunde sate, prin birturi se pitesc sinistraţi în putere în timp ce jandarmii, armata şi voluntarii ONG-urilor se chinuiesc să salveze ce se mai poate salva.

Toate aceste exemple de nepăsare ori bătaie de joc ne scot în evidenţă carenţele în materie de spirit solidar şi ne fac să ne punem întrebări privind bunulsimţ şi civismul nostru.

Ne ridicăm statui degeaba

"Trebuie să ne revizuim părerea despre noi şi să nu ne mai lăudăm că suntem un popor generos şi milos. Nu e chiar aşa. Ne lipseşte cultura civică şi există printre noi o categorie ce nu poate fi neglijată, care