Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian a redevenit o destinaţie căutată pentru mulţi bucureşteni, de toate vârstele. De vreo doi ani, directorul general al instituţiei, regizorul Răzvan Dincă, abordează cu curaj şi profesionalism, în conţinut şi formă, ceea ce s-ar putea numi noul concept al teatrului musical practicat aici. Încet, încet ne-a convins pe toţi că se poate. Că opereta nu e nici bătrână, nici prăfuită şi că pot exista sub cupola aceleiaşi embleme montări pe gustul unui public tot mai diversificat. Cu Romeo şi Julieta, de Gérard Presgurvic, în regia celebrului Kero, regizorul budapestan care şi-a adus la Bucureşti toată echipa de colaboratori, TNO a întrecut toate aşteptările. Un spectacol dinamic, năvalnic, pe măsura celebrei partituri, cu o distribuţie tânără, adolescentină am spune, care a aliniat la rampă un ansamblu de circa o sută de persoane, un triumf! Ştacheta a fost ridicată foarte sus şi tot ce a urmat, de la Vîsotski în regia lui Alex. Hausvater, la Royal fashion, creaţia lui Dan Puric, sau Voievodul ţiganilor, cu o admirabilă desfăşurare a corului în ipostaza dramatică pe care regizorul Răzvan Dincă a conceput-o, respiră dorinţa perpetuă de autodepăşire. Şi totul se petrece într-o atmosferă de bucurie a muncii şi succesului, pe care le asigură buna ordine şi disciplină a administraţiei. Trupa e în formă, performantă, vedetele se manifestă tot mai prestant. Un cuvânt în plus pentru marketingul eficient care se reflectă şi în bogăţia şi calitatea materialelor tipărite. Ca şi pentru programele adiacente de anvergură europeană iniţiate la TNO. Despre câteva dintre motivaţiile care animă activitatea tânărului director al instituţiei şi despre proiectele sale, mai noi şi mai vechi, în interviul de mai jos.
Aţi câştigat mandatul de director la Teatrul Naţional de Operetă cu un program revoluţionar. Necesar, au spus cei mai mulţi, pentru
