Recitind, zilele acestea, unele pagini din admirabilele memorii ale lui I.G. Duca, m-am întrebat – banală întrebare – ce-ar fi făcut în zilele de azi oamenii politici din timpurile despre care tocmai citeam (perioada neutralităţii României, 1914-1916), confruntaţi fiind cu problemele noastre – criză economică, inundaţii, corupţie, reformă administrativă, pensii, Uniunea Europeană etc. Dar şi invers: ce s-ar fi întâmplat cu ai noştri - cu Băsescu, Antonescu, Ponta, Videanu, Boc, Iliescu şi ceilalţi – dacă ar fi puşi să joace, nitam-nisam, rolurile lui I.I.C. Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu sau Petre Carp?

Negăsind un răspuns simplu, mă voi mulţumi să comentez două pasaje din Memorii.1 Cine vrea, va deduce de aici cum „stăm“ faţă de înaintaşii noştri – mai rău, ori mai bine.

În primul pasaj, Duca reconstituie dezbaterile din parlament, dezbateri ce au urmat Adresei Tronului din toamna lui 1915. Situaţia era tensionată. Guvernul Brătianu menţinea încă România în neutralitate, în timp ce negocia intens cu Antanta. Puterile Centrale făceau intrigi pentru menţinerea neutralităţii. În interior, conservatorii-democraţi ai lui Take Ionescu şi conservatorii lui Nicolae Filipescu cereau insistent intervenţia României de partea Antantei. Conservatorii progermani, Marghiloman, Carp, Maiorescu trăgeau în direcţia contrară. Dezbaterile trebuia deci să fie furtunoase.

Totuşi, nu ne-am fi aşteptat de la Duca să amintească în linişte că primul vorbitor, un oarecare Leonte Moldovan, „a vorbit o zi întreagă... şi a reuşit să mişte adânc adunarea“. (p.66). (Ia închipuiţi-vi-l în rolul său pe „marele“ orator Crin Antonescu, „mişcând“ Camera Deputaţilor timp de o zi întreagă!) Dar asta-i puţin faţă de ce a urmat. Duca nu spune cât timp a vorbit apoi Petre Carp – adversar hotărât al Antantei, dar notează că, deşi „Camera nu împărtăşea vederile lui Carp“, cuvânt