In postarea precedentă ziceam că mă aştept la reacţii ţifnoase ale politicienilor autohtoni faţă de raportul Comisiei Europene. Dacă mi-aş fi exprimat bănuiala că prima reacţie de acest fel va fi a preşedintelui Băsescu mi s-ar fi replicat că îi fac proces de intenţie preşedintelui ţării. Regret, dar Traian Băsescu mi-a confirmat bănuiala, ba chiar reacţia sa mi-a depăşit cele mai negre aşteptări. Vrea să facem un contraraport adresat statelor membre ale Uniunii Europene. Comisia adică a exagerat, ba chiar „a fost extrem de dură” cu ţara noastră. Staţi să vă spunem noi care e situaţia din România!

Susţin ideea că România trebuie să-şi apere cu dinţii interesele în UE, dar între a refuza politica în genunchi şi a nu accepta raportul unei comisii desemnate de UE deosebirea e, n-am alt cuvînt, catastrofală.

Traian Băsescu crede că poate aplica principiul „dezbină şi conduce” la nivelul UE, pentru ca, mă scuzaţi, s-o tragă Comisiei Europene. Asta ar fi o nesăbuinţă care ar da o lovitură credibilităţii României ca membru UE. Şi nu numai atît.

Imaginaţi-vă că statele membre ale UE ar lua în serios contraraportul României şi nu pe cel al Comisiei. Ăsta ar fi un precedent periculos care ar transforma Comisia într-o instituţie lipsită de credibilitate. Traian Băsescu a încercat să dea de înţeles că acest raport ar avea legătură cu dorinţa României de a fi admisă în spaţiul Schengen. Adică, înţelegeţi, o încasăm prin ricoşeu. Şi asta mi se pare o idee proastă, fiindcă acuzăm astfel Comisia şi, implicit, Uniunea de intenţii ascunse.

Nu-mi imaginez cine ar putea fi semnatarii acestui contraraport fără precedent. Sper că Traian Băsescu îşi va da seama că dacă se va ajunge la finalizarea ideii sale, România ar căpăta reputaţia unei ţări care încearcă să decredibilizeze modul de funcţionare a Uniunii. Ceea ce ar fi un prilej numai bun să fim întrebaţi,