Ultima parte a interviului cu Adriana Saftoiu. Enjoy!
AF: Cum a fost relatia de la Cotroceni cu Andrei Plesu?
AS: Minunata! Pe cat de genial e, pe atat e de uman si ingaduitor. Mie mi a fost de mare folos si m-a ajutat chiar si atunci cand nu mi-am dat seama.
AF: Adica?
AS: M-a avertizat asupra unor tumultoase interpetari cu intelepciunea celui care ingaduie desi nu aplauda. AP nu e un judecator suprem, desi ar trebui sa isi permita. E extrem de generos, fiind critic. M-a invatat sa ma accept pe mine ca sa ii pot accepta si pe ceilalti. De la el am aflat ca nu cu prejudecatile celorlalti trebuie sa ma lupt, ci cu ale mele. […]
AF: Te invidiez – din punctul asta de vedere, nu din altele. Elena Udrea? Si cu asta terminam cu trecutul. Vorba vine. De parca poti termina vreodata cu trecutul. Ai spus la un moment dat, cad cu audierile din comisia parlamentara ca “e un caz la limita patologicului”. Pentru un ardelean, asta e semn ca te-a enervat foarte tare.
AS: M-a enevrat atitudinea ei in raport cu o comisie care era legal instituita. E ca si cum ai refuza sa ii raspunzi unui “judecator” pentru ca nu iti place. In acel caz, era vorba de o relatie institutionala si unde nu oameni trebuaiu sa conteze ci pur si simplu “legea”. De aceea, TB a devenit un om curajos. Nu era Iliescu amicul lui, dar atunci cand l-a “judecat” echipa de consilieri ai presedintelui s-a dus si a raspuns la intrebari. Ma refer la dosarul Flota, in 2004.
AF: Am inteles. Dar la nivel asa, uman, cum va intelegeati?
AS: Bine. Era la inceput de drum, era primul ei job “functionaresc”. Avea stangacii, dar era umana. Nu imi amintesc nici macar o scena contondenta. Asperitatiile mai degraba au aparut dupa plecarea mea. […]
AF: Bine, hai sa lasam subiectul asta. Oricum, nu ma prea intereseaza, sincer.
AS: De acord. Dar doritorii de cancan vor
