La 9 septembrie 1939, guvernul polonez a luat decizia salvării tezaurului Băncii Poloniei prin transportarea în România şi, apoi, într-o zonă aflată în afara pericolului german. La 10 septembrie 1939, Ministerul de Externe polonez a transmis ambasadorului Poloniei la Bucureşti instrucţiuni privind obţinerea acordului de tranzit din partea guvernului român.

În acest scop, a plecat spre Bucureşti E.F. Kwiatkowhi, vicepremier şi ministrul Tezaurului. Autorităţile române au aprobat, fără nici o pretenţie, tranzitul tezaurului polonez, asigurând şi logistica necesară.

Omenie vs. proteste

În noaptea de 17-18 septembrie, guvernul polonez, ofiţeri şi ostaşi, alte oficialităţi au trecut graniţa spre România, printre ei aflându-se preşedintele republicii, Ignacy Moscicki, mareşalul Rydz-Smigly şi ministrul de Externe Josef Beck.

Preşedintele republicii a fost cazat la castelul regal din Bicaz, apoi la Craiova, în Palatul Mihail, împreună cu mareşalul Rydz-Smigly, iar la 25 decembrie 1939, cu acordul autorităţilor române, a părăsit ţara şi s-a stabilit în Elveţia. Ministrul de Externe a locuit o perioadă la Băile Herculane, împreună cu Slawoj Skladkowski, fostul premier, iar acesta din urmă, la 22 iunie 1940, a plecat în Turcia.

Acceptând refugiaţi polonezi pe teritoriul său, în ciuda protestelor repetate ale Germaniei, România a dat dovadă de omenie şi de ospitalitate. În acest sens, guvernul român a înfiinţat, la 27 septembrie 1939, Comisariatul general pentru evidenţa şi asistenţa refugiaţilor polonezi, care a funcţionat până în mai 1944, când s-a transformat în subsecretariat de stat, fiind desfiinţat în anul 1945.

Trei tezaure

În septembrie 1939, rezerva de aur a Băncii Poloniei, în valoare de aproximativ 87 de milioane de dolari, încărcată într-un tren special, a ajuns la graniţa cu România. Autorităţile noastre au asigurat tranzitu