Aşa cum am mai spus, de ani de zile, BNR are chipul guvernatorului Mugur Isărescu. Dar şi chipul dvs. este legat de imaginea Băncii. Când apăreţi la televizor şi oamenii aşteaptă explicaţii şi prognoze legate de banii lor, văd BNR, nu un chip de om. Sunt sigură că cititorii noştri sunt interesaţi să afle câte ceva despre modul în care v-aţi format, parcursul dvs., tradiţiile de familie, ce v-a atras în domeniul acesta, mentorii, oamenii cu care aţi lucrat, cum v-aţi ales profesiunea.

Profesia mea de totdeauna este cea de jurnalist. Asta am vrut să fac încă din liceu şi asta am făcut. Nu cred că este important pentru cititorii dvs. să dau foarte multe detalii, dar nu voi omite să spun că pe strada mea din Buzău, unde mă întâlneam seara cu băieţi din cartier, eu eram singurul dintre ei căruia îi plăcea să citească ziare. Eram elev la liceu, citeam ziare cu sârg şi îmi plăcea să le povestesc şi altora ce mai era nou prin lumea largă. Şi într-o seară, în timp ce le povesteam ceva despre preşedintele american Eisenhover, care mă fascinase cu epopeea debarcării în Franţa, un băiat de cartier îmi spune: „mă, tu ziarist să te faci!“. Şi când mi-a spus acelaşi lucru şi profesorul de română, după ce a citit o compunere a mea, mi-am zis că probabil asta îmi va fi profesia. Ştiam din istoria literaturii că foarte mulţi jurnalişti au fost jurişti, aşa că m-am decis să fac Dreptul. Dreptul am făcut şi jurnalist am devenit. A urmat o serie de întâmplări, toate favorabile. M-am format ca jurnalist la Scânteia tineretului unde, atunci când începeam eu jurnalistica, colabora un sfert din istoria literaturii române, capitolul primul sfert de veac de după al doilea război mondial. Şi mai era şi o parte din istoria ştiinţei: Grigore Moisil uneori îşi scria editorialul săptămânal în redacţie, în biroul meu. Mai venea deseori în redacţie Costin Neniţescu, un mare chimist, savant