Daca PNL se bazeaza in continuare doar pe charisma ofilita a liderului Crin Antonescu, razboiul e deja pierdut. In politica, prieteniile tin doar o clipa. Dupa o perioada in care s-au pupat zgomotos pe ambii obraji, liderii PSD si PNL au trecut la faza miriielilor. Au fost mai intii declaratii ironice de ambele parti, dupa care tonul disputelor a devenit mult mai ostil. Printre altele, Crin Antonescu nu a ezitat sa faca din nou legatura intre pesedisti si comunisti, generind insa oarece confuzie. Pai nu afirma acelasi Antonescu, in campania prezidentiala din 2009, ca singurul comunist din viata politica a ramas Traian Basescu? Acum si Ponta e comunist? Si Adrian Nastase? Chiar si „dizidentul" Ion Iliescu? Rica dintre Antonescu si Ponta are o explicatie banala. Vechiul parteneriat politic dintre PNL si PSD nu mai are rost, chiar daca, in teritoriu, cele doua partide inca isi mai trimit bezele. Deja, in sondaje, partidul lui Ponta se detaseaza din ce in ce mai mult. Daca trendul se mentine, PSD va putea asigura, peste doi ani, guvernarea de unul singur. Eventual, doar asa, de ochii lumi, alaturi de UDMR. De fapt, reaparitia ideii alegerilor anticipate lasa sa se intelega ca pesedistii cred ca ar putea prelua puterea totala in doar citeva luni. PSD a prins viteza pentru ca recesiunea economica loveste mai ales in paturile cele mai vulnerabile ale societatii. Or, de-a lungul ultimilor 20 de ani, pesedistii au avut grija sa creeze o dependenta bolnavicioasa a milioane de romani fata de stat. Ca tocmai aceasta servitute reprezinta unul dintre marile handicapuri ale Romaniei nu pare a deranja pe foarte multi. Nici macar pe liberali. Intre 2005-2008, firmele romanesti in expansiune angajau muncitori chinezi, pentru ca multor romani le era suficient ajutorul social. PSD a trecut rapid in fata PNL si pentru ca a speculat mai bine apropierea dintre cele doua partide. Cind un pe