E luni. Seara. Noapte chiar. Ca si alta data cand am simtit ca trebuie sa spun/scriu ceva neaparat, am luat laptopul in brate si scriu un textuletz care va intra cel mai probabil miercuri, fiindca textul pentru maine e pe drum deja (rectific, a ajuns).
M-am uitat pana acum 5 minute la o emisie pe Prima, Intalnire pe intuneric, am gasit-o intamplator in drumul spre VH1(n-am mai vazut-o pana azi. E “premiera pe tara Doria” si cu siguranta va fi si ultima oara cand ma uit la asa o porcarie).
Si ce am vazut? Niste oameni care incearcau sa se cunoasca intr-o camera fara pic de luminitza ajutatoare , pentru a se “lumina” daca doresc sa-si vada moacele si pe zi.
Nu-i problema, se mai intampla, oricum nu se alege nimeni cu ceva durabil din asa o intamplare (e doar un fun de vacanta pentru un creier tanar aerisit ) problema este modul/felul cum oamenii astia tineri inteleg sa profite de intuneric.
Explic.
Din ce am vazut, se conspecteaza fizic pe intuneric, asta fac! (doar) Se cauta de par, maini, craci, tricouri, freze, se pupa, se mazgalesc cu carioca cautand un pretext pentru a se atinge, bla, bla. E ok, oameni suntem, sa nu ne transformam in Dalai Lama sau Maica Tereza. Insa, nimeni nu e interesat de mai mult! Intrebarile se limiteaza la “ce lucrezi/daca lucrezi”, “ce experiente vraiste ori mirobolante ai mai avut”, “cati/cate au mai fost prin viata ta”, “ce vrei de la viata (ce vrei de la viata??? La o prima intalnire? Pe intuneric ori pe lumina, nu e bine! Wrong) . Si cam pe aici s-au terminat subiectele, interesele, curiozitatile. Pe la numarul de kg, sarutat, slujbe (bani adica) si viitor.
Mai apoi, mai rau decat asta (deci…se poate si mai rau in show ul asta de televiziune, cu participanti vraiste) este felul cum se descriu/vad participantii intre ei [mi-am notat, fireste, am luat un pix si am scris repede-repede in agenda] pentru
