Trei cunoştinţe din zece cu care mă întâlnesc pe stradă sunt în stare să facă orice compromis ca să aibă succes şi să-i atragă ca un magnet pe cei din jur. Au devenit un fenomen indivizii care au mai mulţi prieteni decât le dă voie biologia, şi o manie să se dea rotunzi că au două sute de prieteni on-line. Pentru alţii a devenit un moft să îşi cumpăre săptămânal o revistă High Class din care să afle secretul vieţii uşoare şi să citească horoscopul chinezesc. Dar cel mai mult mă distrează cei care îşi caută jumătatea pe site-uri de socializare şi care spun că i-a ajutat Dumnezeu să îşi cumpere un aspirator în rate. Atâta gingăşie răspândesc looserii români încât îţi vine să-i clonezi pentru că eşecurile lor au devenit cele mai comentate victorii ale noastre. E curios că nici un roman nu „deranjează” fiindcă e prost şi că are un suflet bun, ci din întâmplare pentru că are un interes, pe care nu îl poate spune pentru că îl “ţine emoţia de braţ”. Dar mă uimeşte mai tare faptul că de la o vreme, nici un român nu ratează din vina lui. Iar ce mă deranjează de-a dreptul e că unii politicieni leşină din prea multă iubire de ţară şi nu au curajul să spună că de fapt îşi violează reciproc corespondenţa şi au tot felul de scuze când vine vorba să piardă, o femeie, o afacere, o slujbă sau un simplu pariu. Poate de aceea mă dezgustă politicienii care nu au sânge în instalaţie, ca să demisoneze când economia devine un domeniu, mult prea sensibil pentru temperamentul lor latin care îşi schimbă viziunea mai des decât bate vântul. Oare de ce nu-i învaţă nimeni pe români să piardă?

Trei cunoştinţe din zece cu care mă întâlnesc pe stradă sunt în stare să facă orice compromis ca să aibă succes şi să-i atragă ca un magnet pe cei din jur. Au devenit un fenomen indivizii care au mai mulţi prieteni decât le dă voie biologia, şi o manie să se dea rotunzi că au două sut