De peste zece ani se află la conducerea unor afaceri de zeci sau sute de milioane de euro, care sunt în plus şi listate la Bursă. Care sunt atuurile, dar şi minusurile managerilor de cursă lungă?

Experienţa şi cunoaşterea foarte bună a companiei pe care le câştigă un director general care conduce mai mulţi ani o companie pot aduce un plus de valoare pentru investitori, dar odată cu trecerea timpului, acesta pierde din obiectivitate şi din capacitatea de a se adapta rapid la schimbările care apar în mediul de afaceri, cred analiştii.

Astfel, menţinerea la conducerea unei companii a aceleiaşi persoane mai mult de zece ani poate fi un pariu riscant pentru acţionari, mai ales când compania este listată, iar orice decizie a managerului respectiv ajunge să se reflecte mai devreme sau mai târziu în creşterea sau scăderea acţiunilor pe Bursă.

Pe piaţa locală există numeroase exemple de directori generali care conduc companii listate de peste zece ani, unii chiar din vremea când companiile respective nu erau listate sau Bursa nici nu exista.

Este cazul lui Constantin Roibu, directorul general şi preşedintele combinatului chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), al lui Gheorghe Dobra, directorul general al producătorului de aluminu Alro Slatina (ALR), sau al unor preşedinţi de SIF-uri care au fost numiţi în funcţii la începutul anilor '90 şi au reuşit să ajungă printre cei mai influenţi oameni în domeniile în care activează.

Această influenţă căpătată de-a lungul anilor poate fi un atu pentru companiile pe care le administrează în relaţiile cu autorităţile şi cu partenerii de afaceri.

"Un director care este de mult timp în funcţie poate aduce nişte avantaje: cunoaşterea foarte bună a companiei, a sectorului de activitate, a businessului,

stabilitate. Pe de altă parte, există şi dezavantaje: lipsă de adaptare, de flexibilitate. Preţul