- Cultural - nr. 597 / 21 Iulie, 2010 Imi amintesc de un cantec vechi, din Cenaclul "Flacara", il canta, daca nu ma-nsel, Ileana Calinovici, "Nu mor caii cand vor cainii". Fredonandu-l, mi-a venit in minte acea imagine cu Ilie Ilascu, rostind printre gratiile custii, "Va iubesc, Popor Roman!". Eu cred ca insusi Dumnezeu, auzind cuvantul condamnatului Ilie Ilascu, a facut recurs extraordinar la sentinta data de tribunalul pamantean. Si a castigat! Dumnezeu lucreaza prin oameni alesi. Sublimul, superlativul absolut al patriotismului din declaratia lui Ilie Ilascu a fost inteles deplin de alt mare patriot roman, Adrian Paunescu, aflat pe aceeasi unda inalta de vibratie crestina, morala, patriotica. Lupta domniei sale cu autoritati romane, cu foruri europene, mondiale, a facut posibila anularea unei grave erori judiciare, intr-o judecata pamanteana viciata de geo-politic. Sigur, Adrian Paunescu nu este singurul pledant practicant al recursului lui Dumnezeu, dar, cu siguranta, este cel mai important. Prin calitatea, profunzimea, puterea, argumentele pledoariei sale, eu il consider executorul (moral) pamantean al unei vointe dumnezeiesti: libertate pentru Ilie Ilascu. ... Recitesc _ a cata oara? _ "Pacient" si "Pacient, la final de veac". Multi ar trebui sa stie aceste poezii, sa doarma cu ele sub perna... "...Eu sunt bolnav de dumneavoastra, Tara/Eu sunt bolnav de dumneavoastra, Neam"... "N-aveti la dumneavoastra-n farmacie/Medicamente, boala sa-mi luati/Un singur leac imi trebuieste mie/Sa-i pot vedea pe ceilalti vindecati"... "Si afla doctore c-aici ma doare/Acolo unde geme-un colt de tara/Acolo unde plange fiecare/Ca natiunea noastra sa nu moara". Si, Doamne, cate energii a consumat poetul, constiinta vie, vocea tunatoare a Cetatii, Adrian Paunescu, in ganduri si fapte, spre a fi mai bine-n tara, spre a fi lumina, bine, frumos, adevar, in viata, in mintile si sufle