Am spus-o ori de cîte ori s-a ivit ocazia: dacă, pentru cetăţenii „normali“, „oameni ai muncii“, vara înseamnă în primul rînd vacanţă, pentru cetăţenii anormali, care se ocupă de teatru, ea înseamnă, cel mai adesea, o perioadă de lucru intens. Vara, aceştia perfectează angajamentele stagiunii ce urmează, îşi caută piese şi roluri, umblă din „audiţie“ în „casting“ şi invers, filmează, înregistrează – pe scurt, nu stau deloc degeaba. Asta pentru că, în general, oamenilor scenei le place munca (lor), spre deosebire de mulţi dintre oamenii muncii, cărora nici măcar nu le place întotdeauna scena. Din păcate...

Tocmai pentru că ştie cît de mult îşi doresc actorii să lucreze în permanenţă (...?), Teatrul Naţional din Bucureşti, prin Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava“, a iniţiat, între 28 iunie şi 4 iulie, în parteneriat cu British Council, un „atelier“ de artă interpretativă susţinut de Michael Pennington, actor englez de notorietate, regizor şi co-fondator al ansamblului English Shakespeare Company, versat mai cu seamă în roluri shakespeariene (Hamlet, Regele Lear), deşi pozat de Wikipedia sub chipul personajului jucat în Războiul stelelor – căci filmul bate mereu teatrul în materie de popularitate. Ca ucenici ai acestui meşter de elită au fost invitaţi să se prezinte actori din toată ţara – plus doi din Republica Moldova –, în vîrstă de maximum 35 de ani şi vorbitori de engleză. Ca partener „locativ“ al atelierului a fost ales Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu“, cunoscut şi sub numele (mai scurt şi mai simpatic) de Memorialul Ipoteşti. Datorat, ca idee şi ca realizare, ministeriatului cultural al lui Ion Caramitru (el însuşi „profesor“ aici, pe teme de poezie, în cîteva rînduri), complexul cuprinde casa memorială a poetului, două biserici (una a familiei Eminovici şi alta, ctitorie, datînd din 1937, a sătenilor din Ipoteşti), un teatru