Un accident nu este deloc un eveniment plăcut, cu atît mai mult un accident de avion. Ceea ce s-a întîmplat recent la Tuzla va rămîne mult timp în istoria aviaţiei militare române drept cel mai grav accident aviatic. Nu caut vinovaţi, anchetele în curs ne vor spune motivele prăbuşirii. Vreau doar să trec în revistă istoria aparatului de zbor implicat. Aşadar, Antonov 2.
Era în anul 1946. După încheierea războiului şi concentrarea parţială spre reconstrucţia ţării, autorităţile sovietice decid înlocuirea avionului multirol Polikarpov Po-2 cu altul, mai performant. Nu că nu ar fi avut de la început destinaţie militară dar, fiind foarte uşor de modificat, era bun şi pentru lucrări agricole de întreţinere a culturilor, transport de persoane, supraveghere aeriană a căilor de comunicaţie, a pădurilor etc. Era însă nevoie de altul, mai puternic, mai performant, cu un motor care să dea mai mult decît cei 100 de cai putere ai lui Po-2. Mulţi nu au auzit de acest avion sovietic, dar el este unul dintre cele menţionate de către Guinness Book of World Records, cu zeci de mii de aparate construite, între anii 1928 şi 1953! Ba chiar Polonia l-a produs pînă în 1958.
Echipa de designeri condusă de celebrul Oleg Konstantinovici Antonov, proaspăt închegată, cu sediul la Kiev, capitala de pe atunci a Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, primeşte în 1946 comanda de proiectare a unui avion înlocuitor pentru Po-2. Specialiştii se pun pe treabă, iau planurile unui Focker, îl îmbunătăţesc şi anul următor, 1947, apare primul model Antonov 2, care ia locul şi porecla predecesorului său, în varianta civilă, de “mămăligar”. Zborul inaugural a fost pe 31 august 1947. NATO pune rapid pe lista avioanelor de fabricaţie sovietică varianta militară a acestuia sub numele de Colt. Urmează 45 de ani de producţie, completaţi cu şi mai mulţi ani de serviciu ai lui AN 2, sub diversele l