Dincolo de declaraţiile protocolare de ambele părţi, colaborarea dintre puterea politică şi Banca Naţională a fost, cel puţin în ultimii şase ani, dezastruoasă.

în mai multerânduri, echipa Guvernatorului Isărescu a fost pusă în faţa faptului împlinitdupă decizii politice bazate pe umori, considerente electorale sau, pur şisimplu, toane de moment, fiind nevoită să scoată castanele din foc cu propriilemâini. Mărirea necontrolatăa pensiilor şi salariilor după 2007 şi crearea condiţiilor propice deschideriiunei prăpastii uriaşe între venituri şi cheltuieli s-au petrecut pe fondulaltor două fenomene cu efecte în creşterea deficitului bugetar. întâi,afacerile care “duduiau” înaintea şocurilor de pe pieţele externe din toamnaanului 2008 au mai gâfâit puţin din inerţie, după care s-au prăbuşit cu zgomot,iar taxele şi impozitele aferente lor, în volume deloc neglijabile, nu au maiajuns la bugetul de stat. Apoi, pe acelaşi fond de anxietate, întreprinzătoriide toate felurile şi-au creat scenarii alternative de supravieţuire pe timp decriză, prin care erau evitate, pe cât posibil, plăţile la bugetul de stat. Dacă până acumdemersurile lor intrau în teritoriul “optimizării fiscale”, acum predominanţalegală a dispărut, iar acţiunile intră în teritoriul “evaziunii fiscale”,ajutate şi de bulibăşeala legislaţiei fiscale de după intrarea guvernului încriză de nervi. Executivul nu a făcut niciun efort pentru diminuarea efectelorniciunuia dintre cele două fenomene – anume, nici nu a creat scheme de ajutoreficiente pentru salvarea unor afaceri prospere şi sănătoase ajunse îndificultate din pricina lipsei de lichidităţi, de multe ori chiar din cauzaarieratelor statului, nici nu a mişcat sistemul de taxe şi impozite în aşa felîncât să încurajeze creşterea conformării voluntare a contribuabililor, iarabia apoi să asmută Fiscul asupra celor care nu se conformează nicicum.Concomitent, r