● ZEIT MAGAZIN (Nr. 28, 8.7.2010)
În Germania, Guvernul trece printr-o criză profundă. După demisia preşedintelui federal, acum aproape două luni, şi cancelarul Angela Merkel dă semne de epuizare. În urmă cu o săptămînă, a spus că politica nu e cel mai important lucru din viaţa ei şi că nu exclude, la un moment dat, o retragere. Giovanni di Lorenzo, directorul revistei Die Zeit, îl intervievează pe fostul cancelar Helmut Schmidt (SPD) pentru a afla ce frămîntări îi sînt permise unui om politic: „Oricine se află într-o funcţie politică, nu doar preşedintele federaţiei, ar trebui, din cînd în cînd, să-şi pună întrebarea: oare deciziile pe care le-am luat săptămîna trecută au fost corecte sau există dubii? Chestia asta nu e trecută în Constituţie, dar e o necesitate umană şi morală.“
● DESCOPERĂ (iulie, 2010)
„Democraţia e matematic imposibilă“ – anunţă revista Descoperă. Nu e tocmai o mare descoperire – erorile diferitelor sisteme electorale sînt cunoscute –, dar articolul punctează bine cîteva carenţe ale democraţiei şi, mai ales, le explică pe înţeles. Garantarea alegerilor libere ţine de legislaţie, dar a asigura ca ele să fie echitabile şi corecte cade în sarcina matematicienilor, care dintotdeauna încearcă să pună la punct mecanisme în măsură să împace exigenţele aritmetice cu cele politice. Articolul oferă numeroase exemple de erori ale democraţiei. Citez doar „paradoxul laptelui“: „15 persoane sînt puse să ordoneze în funcţie de preferinţă laptele (L), berea (B) şi vinul (V). Şase votează L-V-B; cinci B-V-L; patru V-B-L. Într-un sistem în care contează doar prima preferinţă, laptele învinge cu 40% din voturi, urmat de bere şi de vin. Dar a trage concluzia că alegătorii preferă laptele este o eroare: 9 preferă berea laptelui şi 9 prefera vinul laptelui. În acelaşi timp, zece persoane preferă vinul berii. Adunînd preferinţele reale iese o clas
