Examinarea angajaţilor din administraţiile locale şi cea judeţeană este un bun prilej ca cei mai ineficienţi dintre funcţionarii publici să-şi strângă bagajele şi să-şi găsească alt loc de muncă. Acestea sunt însă chestiuni credibile doar la nivel teoretic în condiţiile în care realitatea va fi cu totul alta. Se ştie oricum dinainte de susţinerea reexaminării cine sunt cei care trebuie să rămână în instituţii. Practica este mai complicată decât pare: trebuie să-ţi găseşti un şef foarte bine poziţionat, despre care ştii că oricum nu există posibilitatea să zboare din instituţie, să contribui în măsura posibilităţilor sau să-ţi declari, poate şi în scris, devotamentul suprem, dacă îţi va soluţiona „cazul". Aceeaşi practică ca, de altfel, în oricare altă instituţie, publică sau nu. La nivel pur teoretic, soluţia referitoare la organizarea unei reexaminări pentru a vedea cine trebuie să rămână cu adevărat în instituţiile publice, cine sunt cei mai bine pregătiţi din administraţie, este una excepţională. Tot teoretic gândim că autorităţile statului în teritoriu vor să-şi păstreze cei mai buni angajaţi, cei care într-adevăr lucrează în folosul comunităţii, elaborează proiecte şi atrag bani europeni. Trebuie să recunoaştem că sunt oameni foarte buni care au avut şansa de a-şi valorifica aptitudinile şi competenţele în cadrul instituţiilor publice şi care s-au preocupat de munca pe care au depus-o. Însă, aşa cum spune vorba aceea românească, nu există pădure fără uscăciuni. Şi în pădurea Consiliului Judeţean Constanţa, ori a primăriilor din judeţ, există astfel de personaje care, pe lângă faptul că strică imaginea instituţiei în care au avut norocul să lucreze, ocupă şi degeaba postul. Mulţi sunt şi cei care au ratat locul din administraţia locală sau judeţeană pentru că respectivele concursuri au fost câştigate de cine trebuie. Atât eu, cât şi mulţi asemenea mie, probabil