A fost odată ca niciodată o fetiţă, Dolores, mezina unei familii catolice cu şapte copii, un tată cam zaza şi o mamă care muncea să-i ţină pe toţi. La 19 ani Dolores s-a dus să dea o probă pentru a deveni solista The Cranberries şi, ce să vezi, aşa s-a şi întâmplat!
Au urmat 13 ani de succes mondial, milioane de albume vândute, mulţi bani câştigaţi, interviuri şi turnee, unul dupa altul, o viata la care multi viseaza dar prea puţini ştiu că, odată ajuns acolo, sus, nu-ţi mai aparţii şi e extrem de uşor s-o iei razna. În 2003 povestea The Cranberries pare a se afla la final, fiecare dintre membrii trupei implicându-se în diverse proiecte solo, iar luminile se sting rând pe rând.
În loc să se zbată pentru a rămâne cu orice preţ în centrul atenţiei, Dolores se retrage din lumina reflectoarelor. Totuşi, succesul e un drog puternic, iar şapte ani de turnee fără pauză îşi spun cuvântul, aşa că artista urmează o terapie pentru recuperare în loc să bea Furadan şi n-are nici un stres că iese pe stradă şi nu (mai) e recunoscută. Merge la şedinţe cu părinţii, se uită la TV la “Schimb de mame”, face voluntariat la o şcoală locală şi se plimbă prin pădure, în jurul cabanei în care locuieşte cu soţul, cei trei copii ai lor şi fiul soţului dintr-o căsătorie anterioară. O viaţă cât se poate de banală.
“Don’t wish your days away”
“Avem tendinţa să pierdem o grămadă de timp uitându-ne în urmă dar a evolua înseamnă să-ţi accepţi trecutul şi să realizezi că există suişuri şi coborâşuri. O mulţime de lucruri m-au făcut să-mi dau seama că viaţa e fragilă. Oamenii mor de cancer şi există momente care schimbă lumea, aşa cum a fost 11 septembrie 2001. Când te gândeşti la aşa ceva, îşi dai seama că mâine poţi să nu mai fii, aşa că de ce naiba să-mi fac griji?!” declara Dolores anul trecut. Şi nici măcar faptul că are noduli pe coardele vocale (a amânat sau anulat conc
