Ken Pohill priveşte în monitorul computerului de pe birou imagini cu un camion rulând pe un drum prăfuit. Camionul se află în Afganistan şi imaginile provin de la camera unui avion de supraveghere. Întrebarea este dacă şoferul camionului este doar un camionagiu sau membru al unei reţele de fabrică şi plasează bombe la marginea drumurilor patrulate de forţele americane.

Click, şi pe monitor apare imaginea casei şoferului, însoţită de note privindu-i pe vizitatorii obişnuiţi. Încă un click, şi apare imaginea în infraroşu a camionului. Click: analiza unui obiect aruncat de şofer. Click: imagini provenite de la un avion spion U-2. Click: istoria deplasărilor camionului. Click: harta Google Earth a forţelor militare aliate din zonă. Click: un chat box în care apar toţi ceilalţi care urmăresc parcursul camionului.

Această secvenţă tăiată dintr-un film hollywoodian nu s-a petrecut în Centrala de la Langley, iar Ken Pohill nu este un analist CIA, ci un oficial al companiei private General Dynamics, unul dintre giganţii care domină noua industrie a informaţiilor clasificate „top secret‘‘, în lumea paralelă a serviciilor secrete americane, scrie Washington Post. În 2009, compania a avut o cifră de afaceri de 31,9 miliarde de dolari, faţă de 10,4 miliarde în 2000, în condiţiile în care cel mai important client al firmei este guvernul federal.

Potrivit W. Post, din cei 854.000 de oameni cu acces la informaţii ultrasecrete, 265.000 sunt contractori privaţi, în jur de 30% din totalul forţelor angajate de agenţiile şi serviciile de informaţii.

Au recrutat spioni în Irak pentru CIA, au dat mită în Afganistan, au asigurat protecţia directorilor „Companiei"‘ în vizitele acestora pe glob, au răpit suspecţi de terorism de pe străzile din Milano, au interogat deţinuţi în închisorile secrete al CIA. La Langley, analizează reţelele teroriste şi pregătesc viitoarele