Sute de agricultori au decis în ultimii trei ani să se asocieze pentru a putea în sfârşit să ajungă la masa negocierilor cu lanţurile de hipermarketuri, care justificau preferinţa pentru produsele din import prin cantitatea mare furnizată şi constanţă.

Din peste 100 de grupuri de producători, puţini sunt însă cei care au reuşit să semneze contracte pentru a-şi lista produsele în magazine. Majoritatea se confruntă în continuare cu probleme de lichidităţi, cu mentalităţi învechite sau cu bariera intermediarilor. Rămân însă grupurile de producători o variantă viabilă pentru creşterea domeniului agroalimentar?

Castraveţii pleacă de la uşa producătorului agricol cu 0,4 lei/kg, iar în magazin ajung cu 2 lei sau 2,5 lei. Pe traseu, lăzile cu legume sunt purtate însă de mai multe mâini, ale intermediarilor, iar la fiecare popas preţul acestora urcă cu câţiva zeci de bani. În prezent, camioanele care adună din pieţe produsele mai multor fermieri, urmând să le vândă ulterior pe sume de 5-6 ori mai mari, au intrat în graţiile magazinelor de cartier sau chiar ale marilor reţele, dar autorităţile încă mai dau ca soluţie salvatoare constituirea grupurilor de producători. Acestea ar avea mai multă forţă de negociere, mai multe produse, dar mai ales un buget mai mare de investiţii pentru dezvoltarea fermelor, construcţia depozitelor sau pentru achiziţionarea echipamentelor de sortare, spălare sau ambalare, potrivit ministrului agriculturii.

"Ducem în spate prea mulţi intermediari"

Aceeaşi intenţie a avut-o şi familia Mihai din Prahova când a constituit, în urmă cu trei ani şi jumătate, un grup de nouă producători de legume pentru a ajunge cu ele direct la uşa hipermarketurilor. Lipsa banilor i-a adus în situaţia de a produce şi a vinde legume separat şi de a refuza să împartă banii cu ceilalţi parteneri.

Ca ei sunt mulţi producători agricol