Stephanie Roth, mama şi tata ecologiştilor radicali din România, e disperată. Proiectul exploatării de la Roşia Montana, despre care S.R. a spus că se va face numai peste cadavrul ei, e pe cale să intre în linie dreaptă. Beţele în roate au fost, încet, înlăturate, lumea s-a lămurit despre ce e vorba, iar cei zona Roşiei Montane văd, în fine, o ieşire din sărăcie. Ultima “găselniţă” împotriva demarării proiectului este o cerere de introducere a zonei în patrimoniul UNESCO. Asta în condiţiile încare Centrul Istoric al Sibiului nu a reuşit să se califice pentru acest statut. Şi Sibiul, vă reamintesc, a fost capitală europeană a culturii, în vreme ce Roşia Montană poate lua titlul de capitală naţională a sărăciei (la luptă dreaptă cu nişte sate din Vaslui). Primarul Roşiei Montane a scris o scrisoare în care îşi exprimă nedumerirea că locuitorii zonei nu au fost consultaţi pentru acest demers. Şi protestează. Culmea, scrisoarea asta deranjează gruparea Roth (care, între noi fie vorba, trăieşte numai din proteste!) şi executantul Guţă îi trage un articol pe Vox Publica. În care primarul din Roşia Montană este comparat cu Pol Pot! Despre care se ştie (o fi ştiind Guţă) că se îndeletnicea cu scrisori de protest!E o gogomănie pe care o depăşeşte doar disperarea Stephaniei Roth. Că dacă se porneşte exploatarea, ea din ce mai trăieşte?
Comentarii, aici
Stephanie Roth, mama şi tata ecologiştilor radicali din România, e disperată. Proiectul exploatării de la Roşia Montana, despre care S.R. a spus că se va face numai peste cadavrul ei, e pe cale să intre în linie dreaptă. Beţele în roate au fost, încet, înlăturate, lumea s-a lămurit despre ce e vorba, iar cei zona Roşiei Montane văd, în fine, o ieşire din sărăcie. Ultima “găselniţă” împotriva demarării proiectului este o cerere de introducere a zonei în patrimoniul UNESCO. Asta în condiţiile încare Centrul Istori
