Sinaia, iulie, 2010. Câţiva jurnalişti de investigaţii, rasă pe cale de dispariţie în România, s-au întâlnit la apelul Freedom House România, o gazdă pe cât de primitoare, pe atât de prestigioasă şi de exigentă. Dezbaterea pe tema presei de investigaţii, atât în sală cât şi pe culoare, pigmentată cu exemple de materiale publicate, cu intervenţii din partea invitaţilor speciali, avocaţi şi procurori, a născut, la final, o concluzie unitară: jurnalistul de investigaţii trebuie să îşi găsească forţa de a redeveni ce a fost, până nu e prea târziu. Personal, ca participant la seminar, am rămas cu ideea că nu subiectele de investigaţie lipsesc astăzi, dimpotrivă, ele abundă în toate colţurile ţării. Am admis cu toţii, acolo, la Sinaia, că faţă de acum 10-15 ani, când duduia presa de dezvăluiri grele, noutatea este acel gard invizibil de sârmă ghimpată care a crescut între presă şi politic, între economic şi presă, între presă şi presă, între patron de presă şi ziarist. Ştiţi la ce mă refer.

Pe vremuri, investigaţiile de presă erau mult mai uşor de realizat, deşi nu existau atâtea surse deschise… Paradoxal, astăzi când internetul ne-a furat viaţa şi ne-a făcut-o, tuturor, publică, o anchetă jurnalistică e infinit mai greu de conceput. Cu cât un personaj este mai public, mai vizibil, cu atât mai mult urmele matrapazlâcurilor sale îi sunt şterse mai bine. E ok, totuşi, că am constatat aceste lucruri. Poate ne vom trezi odată, măcar cei din generaţia 2000.

Sinaia, iulie, 2010. Câţiva jurnalişti de investigaţii, rasă pe cale de dispariţie în România, s-au întâlnit la apelul Freedom House România, o gazdă pe cât de primitoare, pe atât de prestigioasă şi de exigentă. Dezbaterea pe tema presei de investigaţii, atât în sală cât şi pe culoare, pigmentată cu exemple de materiale publicate, cu intervenţii din partea invitaţilor speciali, avocaţi şi procur