Noua achiziţie a clujenilor a fost căpitan al naţionalei Under 20 a Olandei, dar a ales Angola pentru a avea mai multe şanse de joc. Olandezo-angolezul Kivuvu spune că nu provine dintr-o familie bogată şi a ales fotbalul pentru a-şi câştiga existenţa
-Dominique, cum e în România?
-Foarte bine. Deşi sunt de puţin timp aici, am reuşit să-mi fac o impresie despre ţara voastră. Oraşul este foarte frumos, oamenii primitori şi ce să mai zic despre colegi. M-au adoptat foarte repede, sunt nişte tipi extraordinari, atmosfera din lot este plăcută, deci totul este perfect. Nu cunosc încă bine Clujul, stau la hotel, între timp îmi caut un apartament să ne mutăm cu soţia, dar voi avea timp pentru toate.
-De când joci fotbal?
-De când eram foarte, foarte mic. Nu a trebuit să mă îndrume cineva spre acest sport. Până la patru ani, am bătut mingea în casă, iar la un moment dat mama mi-a zis să ies afară, că deja e prea mult. De atunci, nu m-am mai dezlipit de balonul rotund şi am început să visez că voi ajunge fotbalist. Nu provin dintr-o familie bogată, tocmai de aceea am considerat că fotbalul mă poate ajuta în viaţă.
-În Olanda ai înscris un singur gol în 75 de meciuri, iar aici ai spart gheaţa la primul meci…
-Aşa este, sunt extrem de fericit. M-a înconjurat un sentiment foarte plăcut. Este important pentru orice jucător să debuteze cu un joc bun, să lase o impresie plăcută, aceste lucruri îţi dau moral pe viitor. Nu mi-am propus să înscriu multe goluri, ci vreau să-mi ajut echipa să îşi atingă obiectivele. Normal, fiecare fotbalist îşi doreşte să înscrie, dar nu nu orice preţ.
-Există diferenţe între fotbalul olandez şi cel românesc?
-Da, există câteva. În primul rând, acolo fotbalul este apropiat ca stil de cel britanic. Jucătorii de bandă urcă foarte des şi centrează în careu. Aici, e mai latin, mai combinativ. Cert es