- Comentariu - nr. 598 / 22 Iulie, 2010 O vorba romaneasca spune: "Nu-i da omului cat poate el sa duca!" Dar cat mai poate sa duca, ne intrebam, bietul roman, in situatia in care ne-au adus capetele luminate din fruntea tarii? Cat va mai putea el suporta saracia, umilinta, batjocura, asuprirea, birurile, sfidarea celor care s-au imbogatit pe seama oamenilor care i-au ales? De unde sa mai gaseasca resurse de a renaste, cand totul in jurul lui e noroi, apa, praf si pulbere? Cand, pe zi ce trece, se vede clar ca tara se afunda tot mai rau in haurile in care ne-au impins iubitii conducatori... In mod paradoxal, in aceste clipe imi vine in minte pericopa veterotestamentara din 1 Regi, in care Roboam, fiul lui Solomon, ajuns la domnie, ii asupreste si mai rau pe israeliti decat fusesera pana atunci. El paraseste sfatul batranilor care i-au cerut sa le usureze jugul si cere sfatul tinerilor care crescusera cu el si care statusera inaintea lui. "Si el le-a zis: Ce ma sfatuiti sa raspund acestui popor care mi-a vorbit?", zicand: "Usureaza-ne jugul pe care l-a pus tatal tau peste noi. Atunci, tinerii care au crescut cu el, i-au vorbit, zicand: "Asa sa vorbesti poporului acestuia, care ti-a vorbit, zicand: "Tatal tau ne-a ingreuiat jugul, dar tu usureaza-ni-l! Asa sa le vorbesti: Degetul meu cel mic va fi mai gros decat coapsele tatalui meu. Tatal meu a pus peste voi un jug greu, eu voi mai adauga la greutatea jugului vostru; tatal meu v-a pedepsit cu bice, dar eu va voi pedepsi cu scorpioane." (1 Regi, 12, 8-11). De notat ca scorpionul era un bici innodat cu plumbi. Asadar, o pedeapsa infinit mai mare. Asa si poporul roman, se trezeste, din domnie in domnie, lovit cu bice, cu scorpioane si cu cine stie ce alte instrumente de tortura. De ce? Pentru ca cineva trebuie sa plateasca nesocotinta si desfraul sfidator al guvernantilor. Si cine altcineva decat cei care nu pot sa se a