…ce vreti? Am crescut cu Pe Aripile Vantului si, ca adolescent, am ramas fascinat de replica lui Rhett Butler, cand opreste caruta la marginea Atlantei incendiate si-i spune lui Scarlett: “Draga mea, ma duc la razboi!” Scarlett e naucita: Cum? Omul care si-a batut joc atata amar de vreme de idealismul pompos al Confederatiei, se duce la razboi tocmai acum, cand razboiul e limpede pierdut si ea are cea mai mare nevoie de el? Da, tocmai acum.
Panica a intrat in randurile pedelistilor, care au scazut undeva intre 12 si 25%. La fel precum in cazul confederatilor, unii incep sa priveasca in jur, cautand solutii de supravietuire, altii se incapataneaza sa nege realitatea, visand in continuare la Micul Paris. A te inrola intr-o batalie cu sanse de izbanda, n-are nici un haz. A te inrola intr-un razboi pierdut tine, insa, de o estetica a ratarii.
Lasand acum la o parte paralela cu Pe Aripile Vantului, mi se pare partial nedreapta o atat de drastica sanctionare a electoratului, intr-un rastimp de doar cateva luni. Cauzele se cunosc – masurile nepopulare dar inevitabile de scadere a salariilor, crestere a TVA, etc. Sa nu ne mai ascundem dupa degete: nu pentru renuntarea la principii e penalizat acum PDL, ci tocmai pentru putinele lucruri dureroase dar necesare. E o nemultumire care trece, cat se poate de vulgar, prin propriul stomac.
Asta e paradoxul care ma revolta. Ma asteptam ca PDL sa fie penalizat pentru abdicarea de la lupta impotriva coruptiei, pentru Elena Udrea – din ce in ce mai “inefabila” (sic:), pentru votul din senat la Legea ANI, dupa care n-a cazut nici un cap, pentru Berceanu, Videanu, OTV, Prigoana (senior si junior), s.a.m.d. Or, nu! El este penalizat taman pentru bruma de masuri corecte pe care si le-a asumat cand ceilalti se multumeau sa injure de pe margine!
Nu ma voi inscrie, totusi, in PDL. Am luat, cu foarte-foarte multi ani in
